O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Welcome!

entrez

merci05

emoticon gif animated smile images 141Vizualizează pagina mea! Este întotdeauna curată 🙂

I would like to say thank your to everyone who visited my blog.

1390783_572875449427027_2018604733_nkid3

z9jst87t

“ecrire pour exister “

575310_494689230571290_36548076_n

anne

 

 

 

 

 

arta educației

Eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o clipă cu fuga noastră, dar în momentul în care ne-am prăbuşit se reia… Octavian Paler, Viața pe un peron.

Educația în scoală – secolul XVIII.  (Artistul Albert Anker)

Pedeapsa cu bastoane la școală”Ghiozdanul holografic”  1838

scoolll_098

”bile lol” cu care se jucau copiii 🙂

219414058

shkola-0012Odată un profesor a intrat în sala de clasă și a cerut elevilor să se pregătească pentru o sarcină foarte dificilă. Elevii așteptau cu nerăbdare.

Când au primit foile pentru scris, au fost foarte surprinși pentru că nu era nimic pe ele. Profesorul, văzând uimirea, a cerut să întoarcă foile și să descrie cât mai multe detalii mai multe decât văd. Și ce era acolo? Semnul egal = ! Și asta e tot. 

Artistul Albert Anker
La sfârșitul orei profesorul a strâns toate răspunsurile și a început să le citească cu voce tare. Toți cei prezenți, fără excepție, au încercat să spună cât mai mult posibil despre semnul egal,punctul negru,pe care la văzut – dimensiunea, culoarea, cum se află pe foaie, deasupra, dedesubt sau în mijloc, cum arată. Cineva a spus, o fată frumoasă în contururi negre.

În cele din urmă, când toate răspunsurile au fost citite, profesorul a spus, îndreptându-se către studenți.

„N-am de gând să evaluez viziunea fiecăruia dintre voi despre negru. Vroiam doar să aflu dacă cineva de pe această foaie vede ceva în afară de negru.

Nu a fost nimeni. Nici unul dintre voi nu a scris despre partea albă a hârtiei. V-ați concentrat pe punctul negru – și același lucru se întâmplă în viața noastră. Avem posibilitatea să ne bucurăm de toată bucuria vieții, dar întotdeauna ne concentrăm pe punctele întunecate„ Tradusă de pe Google.

Viața noastră este un dar făcut pentru noi cu dragoste și bunătate pentru a avea întotdeauna motive să ne bucurăm – natura se trezește în fiecare zi, familia, iubita, prietenii noștri din jur, munca care ne oferă mijloace de trai și multe altele … Cu toate acestea, ne concentrăm doar pe punctele întunecate – problemele de sănătate care ne îngrijorează, lipsa banilor, relațiile dificile, și altele asemănătoare .

Morala: petele întunecate sunt atât de mici în comparație cu restul lucrurilor pe care le avem în viață – iubire,respect, muncă,libertate,…


[…A urmărit aseară o lume întragă,celebra catedrală Notre – Dame, în limba romănă ”Catedrala Doamna Nostră” în flăcări 🖤 imagini de necrezut. Am fost la Paris, am vizitat celebra operă de artă în stil gotic, monument istoric – Notre Dame*… ] 

Am ținut să punctez pe blog, pentru eternitate!? 

  

Aș vrea să vorbesc, dar nu pot răspunde imaginațiilor absurde!

Melodia s-a terminat demult!  Nu întorc din drum si nu dau sfaturi!!!

Dacă ar trebui să-mi rezum în puține cuvinte experiența mea, aş spune că jocul meu de pe blog, m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real.

Întotdeauna am știut adevărul!

Primesc  sentințe, cu sau fără prezenţa mea. Îmi sunt cunoscute. E o luptă surdă și inutilă. Suntem tributari bucuriei și necazului, norocului și hazardului, fericirii. Fericire pe care de multe ori nu o putem identifica, ea vine la pachet cu regretul… Puterea absolută e în noi, ne putem reinventa mereu pentru regenerarea vieţii; sădim „un suflet” ori un pom, o picătură din paradis …„fructului oprit”.

Un ”Like” nu are semnificație sentimentală!

Adevărata tăcere este numai acea tăcere
Când ţi se întâmpla, dacă ţi se întâmpla, să asculţi sufletul tău
Îndrăgostit de altcineva decât de tine însuţi.
Ce măreţie! Ce purificare a dreptului de a exista! N.Stanescu

VLADIMIR VOLEGOV 16

opere de artă

”A fi om al naturii şi om al culturii, aici se află terenul pe care poate înflori arta”

O, lume!

Thomas Cole, 1801-1848, britanic-SUA.

Thomas Cole, cel mai important pictor peisagist din America, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, sa născut la 1 februarie 1801 în Anglia. A emigrat cu familia în  SUA, Philadelphia. A studiat Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania.

În anul 1840, Cole a pictat numeroase peisaje americane impresionante, care sunt remarcabile pentru precizie în descrierea atmosferei și a luminii.

”Prometeu înlănțuit” și scenă din ”Ultimul mohican”

Înlănțuit PrometeuScena din Ultimul mohican„Cursul Imperiului” ”Plecarea”Calea imperiului și Întoarcerea” (1837)

Calea Imperiului distrugereaInteriorul Colosseumului (distrugerea)În interiorul Colliseei din RomaPovestește ciclul de viață al unei civilizații anonime: de la originile pădurilor, până la inocența rurală.

Vesel (poemul lui Milton)New York, Muzeul din BrooklynLos Angeles, Muzeul Județean de Artă din Los AngelesGrădina Edenului.Grădina EdenuluiÎn gradina paradisuluiIzgonirea din grădina Edenului.Expulzarea din grădina ParadiseCrucea și lumea în care s-a străduit să descrie căutarea individului, cunoașterea spirituală și mântuirea . „Călătoria”

Thomas Cole detail

_National_Gallery__Art,_Washingto(Thomas_Cole)”De la o înălțime a ochilor lui Dumnezeu” privind în jos, se creează un semn de întrebare.

3

Thomas Cole a murit, la 47 de ani, în 1848, a fost plâns, de pictori de artă și colegi artiști.

Informații de pe Google (din traducere am scris idei; un artist complex)

”De la lumina la întuneric drumul este foarte scurt. De la întuneric la lumina însă, poate dura o veșnicie.”

 

Zâmbim

Zâmbim fals, dar suntem fericiți, fericiți că putem zâmbi.

Zâmbet de împrumut.

Niște boabe de timp suntem, într-un ciob de oglindă,

 de trecerea timpului amintesc frunzele

o salbă de visuri,

nescrise cuvintele dor,

văd fluturi pe irisul meu

iubirea izvorăște din ei

 albastră cu albe petale,

un strop de culoare și dor.

Caută în roua dimineții zâmbetul meu, caută în inimă o floare…

Girl Gathering Flowers, 1872Sufletul meu alb-albastru va scrie în palma mea cândva… amintirea ta.

 

te cânt

Nichita Stanescu 

                    *Eu nu te văd, ci te imaginez într-una

Charles Courtney Curran, 1861-1942, America. 7și nu te aud, ci te murmur, te138075372_images.jpg cânt… *

În sufletul meu trăiesc inseparabil naivitatea și puritatea iubirii … și ”nu ucid cu mintea tainele ce le intâlnesc în calea mea”

assolSi primăvara ce a venit  și zâmbetul ce s-ar fi stins…. ne îsoțește strălucind  mai aprins   ….și nici o stea n-a mai murit… căci mâna-n mână ne-au văzut… și bucuriii vor înflori mereu iubirea mea….

cristal dreams