O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Welcome!

entrez

merci05

emoticon gif animated smile images 141Vizualizează pagina mea! Este întotdeauna curată🙂

I would like to say thank your to everyone who visited my blog.

1390783_572875449427027_2018604733_nkid3

z9jst87t

“ecrire pour exister “

575310_494689230571290_36548076_n

anne

 

 

 

 

 

Iris – ultima toamna

Şi vara cu nopţile ei/S-a dus, şi câmpu-i veştejit/Te-am aşteptat pe lângă tei/Tu n-ai venit/… Târziu şi toamnă a plecat/Frunzişul tot e răvăşit/Plângând, pe drumuri, te-am chemat/TU N-AI VENIT.

d

“Lumea-I visul sufletului nostru”

feminitate

… Pentru a vedea zâmbetul tău m-am uitat la cerul albastru! Acolo unele cuvinte rămân suspendate între cer şi pământ sunt lacrimi colorate,de o nemărginită frumuseţe.

*Femeia frumoasă,feminină – cel mai sublim ideal.

a

 

 

 

dor…

Mi-e dor de un vers, care îmi răsună în urechi sublim, ar reîntregi o poezie, dar, nu mai pot să-l scriu.

ann

 

„V-a fost vreodată dor de ce n-a fost?
De ce putea să aibă chiar un rost,
dar n-a avut şi azi e prea târziu
să-mi amintesc, să pot
să vreau
să aud”

Prin aer petalele de roze plutesc risipite, precum cuvintele peste inimii, dar nici una nu seamănă între ele. Le-am cules, le-am presărat în val de mare; în infinitul de iubire.

2a

.

 

 

welcome to paradise

Pauză blog!

enn

Weekend frumos ! Relaxare!

f

oferim

Sunt două lucruri în lume care nu îngăduie mediocritatea: versurile şi iubirea. A.Flavio

*Lângă tine
râul curgea spre izvoare
smulgând primăverii ne-ivite
miresmele florilor,
adăugând muntelui
sărutul primei stele… * V.Codreanu Tiron

dx

Persoana de lângă tine… simte orice impresie fizică sau morală. El este creativ, pune pasiune în ceea ce face, crează păreri exacte despre cei din jur.  Vrea să para dur, o severitate care însă, nu îl caracterizează. Are puterea de a se apăra.. Bucuria şi frumosul sunt parte integrantă a caracterului, iar când îl încearcă regretele, le acceptă cu seninătate. Poate vărsa o lacrimă atunci când personajele din carte sunt pe gustul lui, o carte bună, ori un  film care provoacă tensiune sentimentală. Este persoana care împarte cu tine bucuria, oferind.

Oferind, apreciezi mai mult darul, pentru că bucuria omului e omul cu suflet frumos.

Arthur-John-

be good

  Pot să-ti măsor faptele cu greutatea iubirii?  :)

be-good

“Fiecare inima cântă un cântec incomplet, până când o altă inima îi răspunde fredonând”

 

df

Life is an experimental journey undertaken involuntarily. It is a journey of the spirit through the material world and, since it is the spirit that travels, it is the spirit that is experienced. That is why there exist contemplative souls who have lived more intensely, more widely, more tumultuously than others who have lived their lives purely externally. Fernando Pessoa

Fernando Pessoa,

iubire

La Dumnezeu ajungi numai prin poarta pe care scrie „IUBIRE”.

Trăiește-n răsăritul dimineților senine,nu lăsa timpul să-ti fure secundele ce curg.Închizând în tine trecutele iubirii.

„Viaţa te va frânge. Nimeni nu poate să te protejeze de acest lucru şi traiul singur nu o va face nici el, căci solitudinea te va frânge şi ea cu dorul ei. Trebuie să iubeşti. Este motivul pentru care eşti aici pe pământ, ca să îţi rişti inima.

Eşti aici ca să absorbi. Şi când se întâmpla să fii frânt sau trădat sau părăsit sau rănit,stai la umbra unui măr şi asculta cum merele cad în jurul tău cu grămezile, irosindu-şi dulceaţa. Spune ca ai gustat cât de multe ai putut.”Louise Erdich

Oare am gustat cât de multe am fi vrut?

ena

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

plenitudine de vară

Ea.Decor floral.Ce cântă.

Din inimă. Iubirea.

ann

dc

Presimțirile, simpatiile, semnele, alcătuiesc o taină.

O legendă veche care vine de departe, poate de la începutul lumii.

 “A fost odată un înţelept renumit şi într-o zi un tânăr a venit la el să-i ceară sfat ca să afle calea spre ce-l poate duce spre libertate şi fericire.

Înţeleptul a spus că va trebui să străbată desculţ, drumuri de piatră, să urce stânci ascuţite, să îndure furtunile lumii, arşiţa soarelui. Zăpada, praful pământului îl vor orbi, ploile îl bate, va indura foamea şi setea, trupul şi picioarele îi vor sângera.

Pe drumul acesta va întâlni şapte porţi: prima în diamante, a doua in aur, a treia în argint în bronz si aramă şi aşa mai departe, a patra… a cincea…

Una dintre ele era cea mai căutată, dar el, înţeleptul nu i-a spus care…

Tânărul porni pe drumul de viaţă… Rănit de focul soarelui, de pietrele drumului, înfometat şi însetat, bătu la poarta de diamante, poarta se deschie în faţa lui apăru un deşert, mult mai cumplit decât cel prin care terecu-se până atunci.

Bătu la toate porţile, ajunsese la poarta şapte care era din fier ale cărei încuietori erau ruginite de timp. Era veche urâtă şi tristă.

Speranţa îl părăsi, puse capul lui tânăr pe pragul porţii şi se lasă să moară fără să bată la singura poartă petru care trecuse prin iad.”

Ce era dincolo de Poarta de Fier?

Umbră şi lumină, izvoare cristaline, arbori cu fructe, şi merii în floare. Ce i-a lipsit tânărului? SPERANŢA..

Numai unii vor ajunge la Poarta de Fier. 

 “Fata care n-a ştiut să moară”  absolventa  de Belle Arte, la Bucuresti,a trăit cu speranţa în suflet..  . După întuneric a apărut lumina. (mes années lumière).  În Franţa, La Paris, un om (Daiel Joly)care a crezut în ea şi care a iubit-o a spus:“voi răsturna lumea să te scot de aici, (din Romania ),dar trebuie sa speri si sa ai răbdare” 

 Iubirea a învins ca în toate basmele şi legendele copilăriei.( imagine foto, eu)

DSC08536

Fata care n-a ştiut să moară, Iona Ionescu- Joly . O carte autobiografică scrisă ,la Paris în limba franceză, apoi în limba romana (recomand cartea)

 “Maşina infernului dictatorial descrisă de Ioana Ionescu-Joly seamănă cu sinistrul utilaj al torturii din scenariul Pintilie, o maşină a morţii căreia îi ţin piept cei care nu ştiu sau au jurat să nu moară. Chiar dacă maşina le scrie, la propriu în carne şi în suflet moarte. Scrisul morţi se arata neputincios în fata scrisului vieţii.”

 

 

un strop de suflet

Nu caut nimic,

 mi-a pătruns o rază de soare în suflet. Singura care știe să danseze valsul cu timpul.

 șește cu tălpile uscate
Prin marea mea curată şi pură ca să-i pot spune cum

en

„Să-ți recompună mereu altfel
În oglinda mea lichidă
Chipul.”

 

idei amestecate

“Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranţă? Bineinţeles nimic din elementele lumii paralizate. Si atunci e nevoie de ceva  din afara”

E frumos omul educat, Da! Am stimă pentru el.

Întruna din zile mergeam pe stradă,îngândurată, e felul nostru de a fi,dar în faţa mea a apărut  o doamnă încadrată de doi tipi simpatici,care aveau părul grizonat,purtau haine de vară,impecabile.Doamna, îmbrăcată în pantaloni de culoare verde crud, f.lungi si largi. (sic! la noi ne pas possible,lumea …?) Am privit-o m-a privit şi ea lung, si eu aveam culoare la pantaloni tot verde crud. I-am admirat pentru felul lor elegant, privirea luminoasă, senină. (că nu trăiau în România, am fost convinsă de cum i-am văzut) Îmi venea să-I opresc să le mărturisesc, ca- îmi sunt dragi;acuma regret.

Ca sa fim ca ei ar fi necesar sa nu te consumi pentru nimic, mai ales atunci când convins fiind, ca dreptatea este de partea ta. Sa-ti aperi starea ta de bine*** prin toate mijloacele. Să ne facem ordine în ideii, gândirea sa fie pozitivă.

Din păcate,nivelul de viata scăzut,sub limita admisa,îşi pune amprenta. (Poate asta e cauza tuturor nenorocirilor,nu numai de la noi ,din lume. )

…Si uite ce mai facem; privim la asa zisele vedete,o prostie incomensurabila, cine ce, cum, de ce. Nu mai suntem capabili sa facem delimitare între cultura si incultură.

”Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.”
Feodor Mihailovici Dostoievski

Ei, oare de ce nu vorbeau, la mobile phones? Că la noi, unde te duci toată lumea vb. la telefon, la pâine, în mijloacele de transport, în biserica, dar nu vb. ţipă.

S-a trecut la alta etapa, acuma lumea caută pokemoni; creaturi noi, cineva.. care să ne salveze. Utopie!!! Curioasă din fire mi-e frică să nu mă apuc de căutat miracole!🙂

Existenta noastră este un peisaj cu dureri,  dar încă mai înfloresc flori în ea.

flori

 

Venin şi farmec…

de Mihai Eminescu     

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus ­
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!sd

                    “Ochiul este nestemata trupului.”  

Fragilitate

 

 Arta de a vorbi frumos este o calitate,face inteligenta să strălucească.

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
Părul ei negru e supărat
Mâna ei luminoasă
Demult m-a uitat, –
Demult s-a uitat şi pe sine
Cum atârna pe ceafa scaunului      (N.Stănescu)

volegov

În general ar trebui acordată mai multă evaluare,cui îi comunici anumite stări… sau… gânduri… cu cine vorbim. Cuvintele alunecă, pot răni…

picătura de culoare

 „Pictura este lumina soarelui.”

Frumosul din sufletul pictorului dă culoare picturii, ca oamenii să se vindece de răceala sufletească.

week5

Regele Solaris avea o pasiune: pictura. În afară de asta, nevoia şi talentul îl făcuseră priceput în arta de a construi – construise singur o casă mică din lemn cu chirpici. Casa o vopsea în fiecare an altfel, iar tavan nu avea. Practic, dormea sub cerul liber ca să poată privi noaptea stelele, iar ziua norii. Când ploua acoperea casa cu o placă foarte mare, transparentă, făcută tot de el, din cleiul copacilor de pe insulă. Muncise mult timp la casa , dar îi plăcea să privească prin el spargerea stropilor de ploaie sub propria lor greutate.Trăia singur, sau poate tocmai de aceea, îi plăcea să deseneze oameni, mai ales chipurile lor. Când era trist sau supărat, lua creionul negru şi desena pe hârtie oameni, însă negru si albul, împrumutau din supărarea regelui. Iar desenul Mark Arian -era unul trist.

Când umplea desenul de culoare, ceva făcea că tabloul să prindă culoare şi să devină plăcut ochiului. Dar mai ales sufletului. Ultima picătură de culoare o punea cu pensula pe chipuri – era zâmbetul din sufletul fiecărui om, iar după ce a terminat a realizat că nu mai era trist sau supărat. Acum regele Solaris a aflat că picătura de culoare îi învia pe oamenii de pe hârtie făcându-i să-i spună, fiecare, câte o poveste, mereu era o altă poveste.

 

 

 

teroare la Nisa

O zi tristă pentru Europa!

Se închide universul lumii?

Cândva am citit într-o carte, că v-a veni o vreme, în care nimeni nu v-a asculta de nimeni. Acesta o sa fie finalul. ?!

Ieri mi-am adus aminte de imnul lor, am „cântat” câteva versuri, apoi am făcut clătite franţuzeşti (eu am o simpatie inexplicabila pentru latinitate). Vă scriu cum se fac; simplu, suc de portocale, zahăr brun, se rade coajă de lămâie şi portocală, se adăugă unt. Se fierbe, apoi se imersează în acest suc clătitele.

Atunci când am fost în Paris, am constat eu, ca simplu turist, o libertate excesivă.  Ce păcat ca nu mai avem posibilitatea de a  călători în deplină siguranţa prin lume.

Tot ce contează este ziua de azi.

 

gânduri

Gândurile noastre sunt cuvintele cu care pictăm lumea în cuvinte.

Euripides spune:”cea mai întunecată oră este cea de dinainte de zori”. Când în suflet e frig şi întuneric.”

enn

Cuvintele ascund gânduri cu ele ridicăm ziduri înalte între noi…, urzim desenul altuia, deoarece desenele reîmprospătează ideea de mister, în arta lumii. Un desen cu umbre fine tesut de cuvinte ce devin amintiri. Fiecare dintre noi avem suflet frumos, dar ne place să tesem vorbe, ce ascund viata,în umbra cuvintelor noastre.. Ar trebui să ne apropiem mintea mai mult de suflet.

Oare viaţa are melodie?

 

 

Cuvintele ce au acum miros de frunze moarte, au rămas indiferente, la verdele rămas afară.

A fost odată.

er

 https://anejj.wordpress.com/2016/07/06/universul/ (verific blogul)

La balul de Sâmbătă seara .❤   Acest articol îl dedic celor care iubesc ARTA!

Imaginația mea îmi întărește ideea că eu, nu trăiesc într-o lume, ci într-o mie de lumi…

Image 41

arta

r

 

 

iluzii

– Ai apărut ca stropii zglobii de ploaie dintre norii argintii. Inima-mi bătea ca o furtună, iar eu am vrut să-mi las inima să cânte despre cuvinte nerostite, fără corzi de vioară, din clipa lumii tale. Atunci,cuvintele mai pot sa doară?

„În valsul nostru vom pluti spre stele,
Ne vom iubi acolo sus, în veci…”

*Anna Pavlova

Lebăda misterioasa – balerina de origine rusă – Anna Pavlova (1881-1931)

“Dumnezeu dă talentul, munca transformă talentul în geniu „. 

Antoon van Welie ( 1866-1956) – Portret de balerina Anna Pavlova din Lacul Lebedelor.

a.

Nu-mi puteam imagina un alt viitor, nu mă puteam vedea în alt rol decât acela de dansatoare pe o scenă mare în faţa unui public numeros. Am vrut să întruchipez pentru ei perfecţiunea mişcării, cu sufletul la gură şi cu inima sărind din piept, pentru aplauzele acestora. Astfel, am construit castele în aer din speranţele şi visele mele, care s-au îndeplinit atunci când am fost luată pentru prima dată la Teatrul Maryinsky… la o punere în scenă a Frumoasei din Pădurea Adormită... Am fost atât de vrăjită de spectacol că am stat nemişcată. Am îndrăznit cu greu să respir de teamă să nu rup vraja. Apoi, în actul al doilea, doar atunci când multe perechi dansau, am fost atinsă neaşteptat pe braţ. Am fost uimită, m-am uitat şi am văzut că mama mea era cea care m-a atins. Respiraţia mea s-a liniştit. „Nura”, a spus ea, „ai dori să dansezi cu ei?”. I-am spus „Nu, mai degrabă aş dansa singură acolo, la fel că scumpa Prinţesă”… Când am împlinit opt ani nu mi-am mai putut ţine în frâu aspiraţiile mele, şi am cerut permisiunea de a învăţa să dansez ~ Anna Pavlova

„Dansul este darul meu și viața mea… Dumnezeu mi-a dat acest dar pentru a aduce încântare pentru alții. Sunt obsedată de nevoia de a dansa. Este cea mai pură expresie a fiecărei emoții, pământene și spirituale, fericirea. „~ Anna Pavlova

John Lavery (1856-1941 Anna P.

Sir John Lavery (1856-1941) Anna Pavlova ,1911.

Prima balerină Anna Pavlova a cutreierat lumea, ca să popularizeze baletul, să-l facă accesibil, să-i creeze popularitate; A dus baletul peste tot, în săli luxoase şi mai puţin luxoase din Europa, America de Nord, America de Sud, Africa de Sud şi Asia, a dansat în faţa regilor şi a reginelor, ea însăşi o regină. În anul1913 s-a mutat oficial la Londra, de atunci n-a mai fost a imperiului rus, a fost a lumii. Repertoriul ei era clasic – Giselle, Frumoasa din pădurea adormită, Don Quijote, Moartea lebedei…; Viaţa Annei a fost un lung şir de turnee, de spectacole

John Lavery (1856-1941) Anna P.Sir John Lavery (1856-1941)  Anna Pavlova 1911 г.

 Atunci când Anna Pavlov l-a întâlnit cu Victor Dandré, la Paris, ei, făceau parte din „cercuri diferite”. El – un nativ al familiei aristocratice vechi, de origine ruso-franceze s-a îndrăgostit de ea, o sprijinea financiar pentru ai procura costume elegante pentru spectacol,care a devenit impresarul ei, iar împreună au înființat o trupă de balet. Ei s-au căsătorit în secret, la Paris. Dar ea a spus: „Dacă îndrăznești vreodată să spunem că suntem căsătoriți. – Totul să terminat între noi. Vezi tu: „Eu sunt acum Pavlova „!. Viață – nu este un basm, unde visele devin realitate. Este opusul. Din când în când Anna spunea:

Un soț potrivit pentru soția sa – este ca o muzică potrivită pentru dans”

anna

  Ca un copil răsfățat, Anna îi găsește vina lui Victor pentru pierderile financiare,  cea ce l-au dus la disperare şi lacrimi. O adora, o iubea . – A construit la Londra, unde s-au stabilit, o casă uriașă, curtea plină de trandafiri si flori. Aici a amenajat un iaz cu lebede. Asigurându-se că s-au efectuat toate dorințele iubitei sale, Anna.

În ianuarie 1931, în timp ce se îndrepta spre un turneu având ca destinație finală Olanda, a fost implicată într-un accident feroviar în urma căruia a scăpat teafără, însă din cauza frigului din timpul călătoriei s-a îmbolnăvit de pneumonie,pleurezie, în avanpremieră unui spectacol, la Haga, în Olanda.Acolo a strâns pentru ultima dată mâinile deasupra pieptului, ca-n „Moartea lebedei “Pregătiți-mi un costum Swan”, „Interpretaţi ultima măsură foarte blând “În seara spectacolului, nimeni n-a înlocuit-o; un reflector a luminat locul gol.

Anna Pavlova

a.p.

 O dată, la o petrecerea a primit un arbust de trandafir cu flori: „Asta e, atunci când copăcelul va muri și eu voi muri. Așa e. Știu. ” Cuvintele ei erau profetice. Atunci când ea s-a îmbolnăvit, florile au fost acoperite cu pete ruginii și au murit în câteva zile.

Flexibilă, grațioasă, muzicală, plin de viață. ( Este vocea ei in film.)

 

https://viataoperadearta.wordpress.com/2013/02/07/anna-pavlova-balerina-de-origine-rusa/

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 390 de alți urmăritori