Vizualizează pagina mea! Este întotdeauna curată 🙂
I would like to say thank your to everyone who visited my blog.
“ecrire pour exister “
Welcome!
7 aprilie 2013
Universul
24 octombrie 2020
Avem marea oportunitate de a intra în contact cu marea comoară a culturii umane. Acumulate de milenii, opere de artă – muzică, pictură, literatură care au ajutat la înfrumusețarea vieților noastre. Gânditorii din toate culturile, au examinat misterele existenței noastre. Astfel încât cei care vor veni după noi să poată continua marea aventură a universului. Albert Camus spune despre noi, „există ființe care își justifică existenta, prin simpla lor prezență.”
E vorba despre demnitatea ta, ca ființă umană.
Puțini, văd, în zilele noastre că pun în pericol planeta.
Universul a răspuns:
Poluarea a devenit prea mare, omenirea nu poate măsura amploarea ei. Ce ar putea fi mai important decât să respiri? Universul s-a manifestat sub forma unui virus, care să infecteze în principa căile respiratorii. De ce? Oamenii pun în pericol Universul. Nu veți suferi mai mult decăt din cauza poluării, care generează mii de decese. Dar voi face ca acest virus să fie contagios. – Prin contact uman… prin sărut, atingere, …
Propagarea va fi mult mai mare decât pericolul. Frica va fi mai mare, pe asta mă bazez, pe schimbarea mentalității, frica. Totul va fi limitat. Oamenii ar trebui să devină conștienți de prostia umană, inconsecvențele în stilul de viață, să descopere că au familie și copii și timp pentru ei. Reconectarea cu ei înșiși, cu familia este esențială, întoarcerea la stilul de viață minimalist. Nu mai iubim natura, privim în telefoane link-ul din telefon, virtualul. Din relație nu a mai ramas mare lucru decât sărutul. După ce se vor sătura de ecrane, stănd în casele lor, poate vor deschide fereastra și se vor uita la natura, și în sus… Mama Pământ e în pericol, voi face totul pentru a o salva. Dacă nu e de ajuns CORONA, mai sunt alte coroane mici care așteaptă…
Această țară supraaglomerată, produce în masă și poluează în masă…- China… China este simbolul globalizării și al producției în masă, de coroane mici –
În natură – o lume în sine, splendoare de nedescris.
Fericirea este această pudră de mătase,
care trece, ușoară, în fața lunii, o
degajă, o îmbrățișează
și pătrunde în liniștea ei
floarea dintre pagini
20 octombrie 2020
Adesea, mă trezesc filosofând despre viață, imaginându-mi, cum urc mereu pe o scară mare care scârțâie: fiecare pas mă doare, și mă opresc, zâmbetul de neîncredere flutură în ochii. Păstrez iluzia înălțării, pentru o clipă.
Scot un minut din timp, ca să las o floare între paginile unei cărți.
A fost
odată
O singură dată poate
O femeie și un bărbat
care se iubeau.
În fiecare zi, ochii vărsau lacrimi de dragoste, dragostea le ardea inima. Atunci au trasat în nisip un simbol al alianței o cruce legată de două cercuri: bărbatul și femeia s-au legat, poate ascundeau o dragoste care nu a putut fi lăsată să moară.
Dar într-o dimineață el a plecat. Inima lui era goală, nu știa unde să meargă. Întins pe iarba proaspătă, afectat de melancolie, și-a închis pleoapele și, pe jumătate conștient, i s-a părut că nu este singur și că un animal mic zboară lângă el privindu-l răutăcios în timp ce-și flutura aripile, aripile de fluture. Iritat a plecat mai departe. În timp ce traversa văi, vântul învârtind nisipurile, a crezut că a auzit o vioară spunându-i: „ Tristețea de a lăsa pe cea de care te-ai îndepărtat, unde este? „El i-a spus:„Nu-mi crește suferința. Tristețea este încă acolo.” Am lăsat să se filtreze o rază de soare prin oglinda apei cristaline, și am văzut lumina din ochii Ei. – Te voi săruta cu vântul și știu că îl vei auzi, te vei întoarce și, fără să mă vezi, voi fi acolo.
Azi te redescopăr cu cicatricile tale, cu oboseala ta, cu minunile și posibilitățile tale. Mă surprind, iubindu-te, cu dorința de a te alinta, de a te răsfăța, de a exista. Aripile tale bat în ritmul dorințelor mele și îmi reîmprospătează visele cu un zefir senzual. Vreau să-ți ofer cadouri unice, să-ți desenez flori și râuri, să-ți ofer muzică, concert pentru vioară. Toate acestea din belșug, cât și din plăcere.
O iubire nu este posesia completă a alteia, dar posesia o face suficient de esențială pentru a insufla dragoste, care se răspândește ca o lumină misterioasă peste frumusețea trupului.
Ne regăsim și ne pierdem în același timp.
„ Din când în când pământul tremură”
Claude Monet, pictor francez impresionist
12 octombrie 2020
Cred, că nu există împlinire, dar există dorința care dăinuie îndelung toată viața. Îmi place să citesc tăcerea lumii, din când în când, să visez o altă realitate.
Din acest motiv îmi place, să scriu despre artiști și oameni care au lăsat ceva în urma lor. Dacă există o viață dincolo…, am speranță că ei au încă pasiunea aprinsă în inima lor, așa cum a făcut odinioară pe acest pământ și că se poat uita la noi și poat observa, durere, frumusețe și minunația lumii.
Claude Monet – pictor francez (1840-1926), este considerat fondatorul impresionismului. Impresionism – „impresie”
Giverny este un sat situat la 80 km de Paris. Dar nu e doar un sat franțuzesc fermecător. Sute de mii de turiști din toată lumea fac pelerinaj aici, sute de mii de oameni care sunt indiferenți la frumos
Impresionistul Claude Moneta trăit și a lucrat în Giverny.
El a venerat mai mult peisajul și îndrăgitul râu Sena, decât farmecele feminine. Singurul lucru a rămas neschimbat de-a lungul vieții sale – este o dragoste neobișnuit de puternică pentru flori.
În picturile sale, artistul Monet a căutat să transmită prin intermediul picturii a variabilității mediului lumina-aer, bogăția colorată a lumii, păstrând în același timp prospețimea primei impresii vizuale a naturii.
Claude Monet a lucrat foarte mult în natură, a fost important pentru el nu doar pentru a avea peisajul, ci pentru a transmite prospețimea impresiei imediate a contemplării naturii, în cazul că în care în fiecare moment se întâmplă ceva, culoarea obiectelor se schimbă continuu în funcție de lumină, starea atmosferei, vremea, care aruncă sclipiri colorate – reflexe. Pentru a recrea viața, artistul a lucrat în aer liber, făcând în natură schițe, dar, de asemenea, completarea picturi.
Arta lui este diferită de oricare alta din istoria picturii. El a lăsat o imagine adevărată lumii, urmașilor săi. A lăsat-o pentru a surprinde mai multe tipuri frumoase, magice și memorabile din natură și de lumină. Lucrările sale sunt o revelație și un poem care dezvăluie întreaga lume, înainte de a fi văzut de cineva, doar de el.
Monet a dedicat aproape treizeci de ani din viața sa lungă persoanelor apropiate (el a murit în Giverny în 1926, la vârsta de 86)
Picturile postate de mine sunt originale!
Claude Monet cu beretă, 1886.
Picturile nu sunt reproduceri.
( Protejare – De câte ori veniti acasă suflati nasul, fiecare nară, acolo se află virusul timp de 6 ore. In caz de febră, paracetamol din patru in patru ore și vitamina C, precum și altele ) Ascultați sfatul medicului, ad literam!
