O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Octavian Paler - Noptile
Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
Totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
Îmbrăţişaţi sub ghilotina mereu,
Totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
Hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
Totdeauna că în prima noapte a lumii
Şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
Totdeauna amintindu-ne de mari şi de soare
Şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
Fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreuna,
Totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
Totdeauna despărţirile,
Totdeauna dragostea ameninţată de alţii
Şi de noi înşine,
Totdeauna sub acest soare negru
Care ne luminează, când se ating, mâinile,
Totdeauna înfricoşaţi ca mâinile noastre
Vor ajunge la capătul dragostei noastre
Şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
Dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
Dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbra că înţelepţii lui Rembrandt,
Ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
Şi totuşi dacă vom muri vreodată dragostea noastră,
Va muri nu din pricina nopţii
Ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: