Viaţa pe un peron
Viata noastră este o permanentă călătorie , de la nastere până la moarte. Peisajul se schimbă, oamenii se schimbă, nevoile se transformă, dar trenul merge înainte. Viata este trenul, nu gara.- Paulo Coelho
Viata pe un peron de Octavian Paler
“Viaţa pe un peron” e un roman scris sub forma unui jurnal, adresat tuturor oamenilor, care sunt şi generaţiilor care vor veni. O carte despre viaţă şi sensul ei, rolurile pe care le jucăm,de-a lungul vieţii. O carte plină de cugetări filozofice şi metafore. Cu toţii aşteptăm pe câte un peron să vină “trenul vieţii” Iata câteva fraze din roman.
„Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimele noastre puteri, să aşteptăm alt tren…
„Fetiţo, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro doreşti să meargă? Spre care dintre visurile tale? Şi cine doreşti să fie pasageri?”
Încheie cartea cu acest citat:
„N-am ştiut ce caut în viaţă, dar viaţa nu mi-a fost indiferentă”.
Mi- placut in mod deosebit Octavian Paler cu tot cu pesimismul lui, despre care spunea: “Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.”
arta si natura 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.