Rmura de copac,
Dacă ar gândi, niciodată n-ar putea
Construi sfinţi şi îngeri…
Ar putea gândi doar că soarele
Luminează şi că tunetul
E un zgomot subit
Ce începe cu lumina.
Ah, cât de mulţi sunt oamenii cei mai simpli
Bolnavi şi confuzi şi stupizi
În comparaţie cu clara simplitate
Şi cu sănătatea arborilor şi a plantelor
De a exista!
„Inteligenţa ieşită din comun, enorma putere analitică şi neştirbita curiozitate intelectuală sunt câteva dintre ingredientele esenţiale ale geniului cu care era înzestrat” Fernando Pessoa
Comments on: "Paznicul Turmelor – Fernando Pessoa" (4)
Minunată alegerea ta, Ane! O încântare atât pentru ochi cât şi pentru suflet! 🙂
Multumesc pentru apreciere, Stefania!
Belle réflexion sous ce magnifique jardin fleuri.
Bon weekend Ane, bisous.
Bon weekend a toi, Lucia! Une excellente soirée ainsi qu’une douce nuit.