Filosoful Petre Ţuţea
A m citit de curând un interviu al lui Petre Ţuţea „geniul prin excelenţă”.
Petre Ţuţea, ”Un Socrate„ al vremurilor noastre, datorită darului de a vorbi,l-am descoperit după ’89 el e” filosoful omeniri” care cuprinde trei milenii înainte de Hristos şi şaptesprezece după Hristos! „Am purtat ideile şi credinţa precum poartă vântul microbii “.. Iar Cioran e un om frământat de căutare! De căutarea lui Dumnezeu, ca mulţi dintre noi. “Cioran a scris în Franţa “Invitation au suicide”. Ştiţi ce I s-a răspuns? “C’est a vous le premier, monsieur?” Daţi exemplu, să începem şi noi. Daţi-ne un model dumneavoastră ca să-l imităm şi noi. Ce bizar joc al existenţei! A fi şi a nu fi. Între aceşti doi termeni ne mişcăm.. Drama omului este dualismul existenţei lui: e alcătuit din corp şI suflet. Omul joaca intre corp şi suflet la infinit.. iar destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a trăi.
Sa faci treisprezece ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost in stare…”. “Eu am fost Petre Tutea”
Cioran are însă orgoliul de a face parte din categoria celor absolut singuri, a celor care nu pot avea un Dumnezeu, pentru că nici un Dumnezeu nu le poate oferi consolare în absenţa speranţei; ei nu-şi pot găsi mângâierea decât în propriul lor chin. “Doamne, m-am prăbuşit în inima mea!”, exclamă Cioran în finalul Cărţii amăgirilor;
“Singur, faţă în faţă cu nopţile şi cuvintele.”
Cioran nu a iubit femeia, în schimb a iubit femeile. “Din milioane de femei să aleg una singură, să mă limitez numai la una?”, exclamă el în Pe culmile disperării, visându-se un Don Juan – spiritualizat, ce-i drept, dar totuşi Don Juan. Îşi denunţă în acest fel incapacitatea de a iubi.( Eseuri despre Emil Cioran)
Filosoful cinic, ateul Emil Cioran şi filosoful profund creştin, Petre Ţuţea.
Cei doi au fost buni prieteni.
arta si natura 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.