fericirea

 

 

 … multe opere  de citit…, insuficient timp pentru a le citi.

 Mircea Cărtărescu – De ce iubim femeile (fragment)

Fericirea e o senzaţie scurtă şi copleşitoare, acea iluminare pe care o căuta misticii şi poeţii. Nu poţi fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore în şir. Ea e frumuseţea la limita suportabilului, de la care începe durerea.

Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: eşti cu adevărat fericit când vrei să opreşti timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate; într-un fel, viaţa ta a avut sens dacă, în şirul nesfârşit de momente banale, cenuşii, triste, ruşinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viaţă este compusă, s-a aprins totuşi, de câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutremurătoare a fericirii. «O dată ca zeii-am trăit şi mai mult nu-mi doresc», scrie despre ea Holderlin. Aceasta e adevărata fericire, pe care cei mai mulţi oameni n-o caută şi n-o râvnesc, pentru că ea îi poate distruge. 

O primăvară frumoasă va doresc !