O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

inima ta…

iubeste..

nu iubeste…

Uneori doar să iubeşti nu e de ajuns.

Mai bine uită-mă.. sau nu mă uita.., oricum se duc anii, rămân doar amintirile, ele ramân acolo… niste urme.. şi noi în gara pustie cu un rid în plus şi un cearcăne. Am realizat când ai plecat (…) nu era nevoie sa-ti  aud pasii. Deşi vorbim la mile distanta, înteleg ce vrei sa spui. Am maci pe buze şi pe piele poeme desenate , în palma ta trupul meu, pe gene petale. Nebunia unui anotimp trecut, acum au rămas doar amprente, printre tăcerile dintre noi.  Ascult cum se rostogolesc notele pianului tandre.. , o mie de gânduri răsucite de tine.

Suntem nimic mai mult;  sclavii propriilor noaste decizii.

Comments on: "inima ta…" (2)

  1. Foarte frumoasă postare, cu o poveste de dragoste minunat creionată în cuvinte și o muzică de asemeni minunată ! Toate cele bune și o săptămână rodnică cu bucurii !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: