O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for octombrie, 2014

Moartea lebedei, Ion Grecea

ganduri

[…], duminica trecută, aici, ţi-am spus că locul acesta, al nostru şi numai al nostru, intim şi fermecător, lângă salcia asta, aduce aidoma cu scena ce mi-a fost pregătită pentru debutul meu cu Moartea lebedei. Salcia, lacul, zarea albastră… Ştii ce mi-am dorit eu, […]? Să vin dansând către tine în acel pas seul, primele secvenţe din Moartea Lebedei. Nu ştiu dacă aş mai fi putut merge în poante, dar aş fi încercat după atâţia ani […] să-mi împlinesc un vis, acela de balerină. Uite mă vezi? […] se ridică, încercă un releve, deodată glezna îi fu săgetată de o durere ascuţită, dar n-o luă în seamă şi ieşind de sub cortina salciei, în  sincopa  febrei şi a deznădejdi porni în acel pas seul, cu braţele întinse, unduindu-le uşor ca aripile unei păsări în zbor, zâmbind trist, amar cu părul negru […], cu ochii ei mari […] privind parcă peste lume.
Vârful piciorului atinse unda înfiorată a apei, apa îi cuprinse gleznele apoi genunchii…
Probabil murise…

lebada

„Amintirile se scurg ca apele prin vadul unui râu, se duc la vale parcă sărind din piatră-n piatra, stai pe mal, privind în unda limpede şi încerci să le distingi imaginea, ca-n luciul unei oglinzi. Unele fug, se tulbura destrămându-se în spuma câte unui val, te străduieşti să le aduni împreunându-le ca cioburile unui pahar; altele, statornice, îţi cheamă ochiul către ele, te fac să trăieşti aievea clipei de mult trecute, unele frumoase, pline de bucurii, de nostalgie şi încântare, altele, dimpotrivă…”

 

 

Histoire d’amour

Fiecare frunză îmi «aduce » fericire planând către pământ din copacul toamnei. “La răscruce de vânturi” de Emily Bronte 

culorile toamnei

În jurul meu e verde,… frunzele fredonează propria lor melodie… (“mistere”) , vântul dansează pe valsuri ireale; dansul frunzelor… Cumpăna din geană, atingând ușor o umbră… În ochii mei , e ceata si ma opresc. Întreb inima; sunt zile reci.

 

pauza

00IV051umUQ

Fiecare ființă umană are exact același număr de ore și minute în fiecare zi. Oamenii bogați nu pot cumpăra mai multe ore. Oamenii, cronologia nu pot inventa noi minute. Și nu poți economisi timp să-l treci în altă zi. Chiar și așa, timpul este uimitor de corect și iertător.