Dansul

Oare prin dans se deschide al nouălea cer şi îngerii ne îmbrăţişează de acolo cu atâta gingăşie şi dor, încât trupul preda comanda sufletului, în unduirea sferelor ? Atunci când dansez, nu ştiu altceva, decât că exist undeva, acolo unde Dumnezeu vrea cu tărie să fiu şi să simt cum vorbeşte prin mine, ştiind intuitiv să exprim legătura aceasta, a ceriului cu pământul şi totul îmi pare atât de clar, acolo exist în Iubire pentru Iubire, întotdeauna văd prin mii de ochi, care mă înconjoară din toate părţile, e ca şi cum aş avea acces la o preaînalta tehnologie, dar cuvântul este rece groaznic pe lângă căldura imensă ce o pot simţi acolo şi nu aş vrea să mă mai întorc vreodată, dar şi dansul divin că orice dans, are partituri fixe ce trebuiesc însuşite, după care revenim şi urcăm din nou, mereu alt drum, necunoscut, în braţele luminii, cu trup şi suflet cu tot, iar la fiecare drum nu voi mai întreba nimic şi nu voi mai povesti nimic, rămân aşa cum am fost mereu, tăcută şi cuminte şi cine mă mai poate judeca, când de pe pământ se văd doar norii ? Cei ce mă vor vedea, vor sti ca şi ei au ajuns la cer, lăsând norii în urma lor, cu lume cu tot şi nu or să mai întrebe de ce, niciodată.  Carla Jaklyn