„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu
Lacrima solitară picată din înaltul cerului în infinitul univers, uda pământul cu iubirea vieţii nelimitată şi absolută… e bucuria strânsă în drumul ei, apoi se pierde într-un sărut. Nimeni nu observa lacrima căzută din crângul cerului albastru, doar timpul care se amuză, fiind complice. Privesc lumea cu bucurie într-un moment unic, simplu, cu o nelimitată iubire. Din muguri plini aievea înfloresc iubirii. “Cu iubirea în suflet poţi trece pragul morţii, căci ea stăpâneşte şi dincolo, în toate lumile existente şi inexistente”
Anunțuri
Comments on: "lacrimă de iubire" (4)
Frumoase gânduri dedicate iubirii, Ane. Multumesc pentru aceste momente de relaxare atăt de plăcute. O duminică frumoasă !
…daruite cu mare drAg. O seara frumoasa iti doresc Georgeta.
Cât de frumos îmi este dat sa petrec această seară cu lecturi inedite. Minunat,
inspirație de frumos! 🙂
Multumiri infinite :).