Historia de Amor – Beethoven

,,Un om sădeşte în lume ceea ce poartă în inima sa.” – Goethe

 Sunt momente în care două suflete vorbesc dincolo de cuvinte, într-o lume doar de ei concepută… a căror iubire blândă pătrunzând, cercetează întregul trup, cu o inocentă nepermisă datorata (… )  .Sunt melodii cu note delicate, fine, care răsfrâng o împletire de fragilitate şi putere.

Pe curand !

Naşterea limbajului a reprezentat începutul omenirii. Fiecare cuvânt a fost echivalentul sonor al unei experienţe legate de un stimul intern sau extern, o focalizare de energie prin care s-a produs transformarea realităţii în vibraţii umane – expresie vitală a sufletului Prin aceste creaţii omenirea a pus stăpânire pe lume. Lama Gorinda

timpul

Fericirea, a devenit obligatorie, asa apare în societatea actuală, în care ne facem ca nefericirea  nu exista;depresia proliferează… în lume . Suntem emoţia dincolo de gânduri, care împărţim uneori crâmpeie de cuvinte din vibraţia sufletului. Rebel şi străin. Pierduţi prin vise. Simplii hoinari ghidaţi de teamă, într-o lume scursă mult prea repede prin clepsidra timpului fără a reuşi, cu adevărat vreodată, să dăm un real contur existenţei noastre, dincolo de paşii grăbiţi ce ne duc în cele din urmă, spre nicăieri… Atunci când timpul se va aşterne peste chipurile noastre, privind în urma poate vom înţelege că toată această fugă continua de noi înşine ne-a îndepărtat tot mai mult de ceea ce am fi vrut să fim… însă va fi prea târziu… Uneori mi-e teamă. Văd lumea răsturnată. 

„M-aș fi închis cu tine într-o clepsidră,
Să fim două fire de nisip,

Dar mi-a fost teamă că timpul s-ar fi oprit în loc”