Tot ce e frumos şi dureros nu costa bani, dar are valoare în timp, în arhiva gândurilor noastre.
(…)
Îmi place sa râd,
râd rar, având mereu câte o treaba,
ori călătorind cu o pluta,
pe oceanul oval al fanteziei.
Si când sfârseam cuvintele, inventam altele.
Si când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
si când orele se înverzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei.. Versuri – Nichita Stanescu
Lasă un răspuns