O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

timpul

Fericirea, a devenit obligatorie, asa apare în societatea actuală, în care ne facem ca nefericirea  nu exista;depresia proliferează… în lume . Suntem emoţia dincolo de gânduri, care împărţim uneori crâmpeie de cuvinte din vibraţia sufletului. Rebel şi străin. Pierduţi prin vise. Simplii hoinari ghidaţi de teamă, într-o lume scursă mult prea repede prin clepsidra timpului fără a reuşi, cu adevărat vreodată, să dăm un real contur existenţei noastre, dincolo de paşii grăbiţi ce ne duc în cele din urmă, spre nicăieri… Atunci când timpul se va aşterne peste chipurile noastre, privind în urma poate vom înţelege că toată această fugă continua de noi înşine ne-a îndepărtat tot mai mult de ceea ce am fi vrut să fim… însă va fi prea târziu… Uneori mi-e teamă. Văd lumea răsturnată. 

„M-aș fi închis cu tine într-o clepsidră,
Să fim două fire de nisip,

clepsidra

Dar mi-a fost teamă că timpul s-ar fi oprit în loc”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: