Există o oboseală a sufletului şi e cea mai groaznică oboseală. Nu e grea, ca oboseala trupului, nu e înşelătoare, că oboseala simţurilor, e greutatea conştiinţei, e imposibilitatea de a respira cu sufletul – Fernando Pessoa
Tăcerea – flori de crin e mireasma ce parfumează timpul pe calea undelor, spre infinit, acolo unde se întâlnesc două linii paralele.
Fernando Pessoa spunea: Cine ştie dacă două linii paralele nu se întâlnesc după ce le pierdem din priviri?…” Dumnezeu geometrizează mereu, aşa a spus Platon. Ar fi bine să avem şi noi această întelepciunee, arta explorarii cu ajutorul sufletului. Arta de a emite o fărâmă din partea geometrică.. . Arta de a emite idei acestei Lumii. Atunci când te apropii de cineva, ar fi bine sa observi dacă paralelele cele „geometrice”, se intersectează.. Două stele alergau una spre cealaltă, aidoma unor umbre, apropiindu-se s-au suprapus. „Am învins” . Dintr-un alt cer străin şi îndepărtat s-a auzit un strigat „Te iubesc”. Uite cerul. A văzut cineva iubirea?. Realitatea face conexiunea între interiorul nostru si realitate.
„Lumea nu este adevărată, dar este reală..” F. Pessoa
arta si natura 
Lasă un răspuns