Concert pentru pian şi fereastră

Când cineva îţi aduce lumea la picioare, atunci cuvintele se opresc la marginea buzelor fără să realizezi cum ar fi fost să-l atingi, dar chiar să-l atingă, fără a vorbi. A reuşit să aducă lumea atât de sensibilă aproape de inima ei care se umplea cu căldură,  ea, arătându-i cum este ..  cum a fost,  atât cât a priceput…  .Azi păşind prin zilele fierbinţi, într-o lume fragilă ascunsă în ea.. în sufletul ei, în tăcere… . Trebuie să-şi accepte erorile.. O poveste a sufletului, a călcat pe orgoliu din inocenta si candoare pentru a afla determinarea care a condus-o pe un drum rătăcit, care nu era al ei. Curiozitatea, desigur. Există o stare a sufletului, atunci când, vorbele.. vorbe.. fără sens, încep să doară.. Există persoane contrafăcute, oamenii iluzorii, în care nu a crezut niciodată.  

Sufletul ar putea fi o toamnă? Mereu lasă ceva în urmă, păstrează ceva în el, pentru o trăire nouă… sufletul este nemuritor, o scânteie divina! Atunci când nu vom mai fi, vom lua cu noi ceea ce nu am apucat să spunem..

Concert pentru pian şi fereastră

Cu degetele tale frumoase

Căutând lumina albastră
Cu marea pe glezne, cu dorul în oase
O simfonie aparte, în gândurile tale sihastre
Cu păsări prin gene, pe catarge, pe case,
Concert pentru pian şi fereastră
Cu îngeri cântând prin glasul tău
O lumină aprinsă, o lumină măiastră
Clapele, alb şi negru, mâini de Dumnezeu
Când flori de gheaţă, când ploaie salmastră
Înflorind enigmatic în lemnul pianului tău.

Marius Tucă