viaţa joc de şah

În dansul ploii lasă inima să fie muzică, limbaj universal.

Spre marginile lumii se descifrează în zare durerea între cer şi pământ,  în suspin trec clipele, căutând focul divin, confuzi vedem cum se ridica o simfonie de iluzii, ce adulmecă nisipul încrederii peste omenire, ca trecerea discretă a unei flori. Într-o lume cenuşie privim cum cade apa din cer, printre spasme de lumină, ploii ce spala păcate ascunse în tăcerea apei: pasiuni rătăcite, gânduri îmbătrânite, lacrimi, un tribut plătit cândva.. Mi-e iarnă în suflet,lacrimă cerul, cu fulgi argintii.

Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens. Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis, Zădarnic este gândul, iar existenţa- vis. Un joc de şah e viaţa.Omar Khayyam