O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Mircea Eliade-Maitreyi

en

…De atunci nu mai cred în expresia oamenilor. Mi se pare că regulile schimbării feței nu au nimic de-a face cu adevăratele experiențe sufletești. Poate numai ochii, singurii, pot trăda un om.

Îmi aduc aminte vag (și vagul acesta se datorește nu atât depărtării în timp, cât nenumăratelor sentimente și revolte pe care le-am încercat eu de-atunci și care aproape au neutralizat, au estompat în cenușiu și banal preliminariile), mi-aduc aminte că strigau în mine două suflete.

– Eu sunt, spuse ea repede, fără să clipească. Îmi place să gândesc, să fac versuri, să visez.

Notă. Jurnalul e mai întotdeauna un prost psiholog, după cum această povestire va confirma. De aceea extrag notele de față; ca să-mi dau încă o dată seama cât de absurd pluteam în închipuire.

De ce trebuie să sufăr atâta ca să înțeleg un singur om?

E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeți sau să-l cucerești. Mai mult ne închipuim că posedăm decât posedăm.

Ploaie să fie sărutul nostru. 

ploaie-de-vara-3

..iar jurnalul – care nu prevedea o schimbare atât de apropiată – nu păstrează decât scheletul unei vieți pe care acum nu o mai pot intui și nu o mai pot evoca.

Parcă fusesem rupt în zece bucăţi, căci îmi simţeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voinţă, nici putere să mă dezmeticesc o clipă.

Mircea Eliade – Maitreyi

https://viataoperadearta.wordpress.com/2014/08/20/realitate-si-fictiune/ ane

https://viataoperadearta.wordpress.com/2015/06/23/noaptea-de-sanzaiene/ ane

 

 

Comments on: "Mircea Eliade-Maitreyi" (7)

  1. Astăzi am citit câteva articole pe bloguri,care mi-au bucurat sufletul!

  2. Ane, avem atât de multe gusturi comune… E o încântare blogul tău.

  3. ”Nu ştiu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nici o privire întâlnită până atunci, şi după ce a încetat examenul şi Maitreyi a fugit iar lângă fereastră, ne-am sfiit amândoi să ne mai privim, într-atât fusese de clandestină şi de caldă comuniunea noastră”.
    Și totuși a fost o iubire imposibilă, până la urmă societatea în care trăim are un cuvânt greu de spus. dar aceste momente de viață sunt o hrană a spiritului, o îmbogățire sufletească, nu ?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: