O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for iulie, 2016

picătura de culoare

 „Pictura este lumina soarelui.”

Frumosul din sufletul pictorului dă culoare picturii, ca oamenii să se vindece de răceala sufletească.

week5

Regele Solaris avea o pasiune: pictura. În afară de asta, nevoia şi talentul îl făcuseră priceput în arta de a construi – construise singur o casă mică din lemn cu chirpici. Casa o vopsea în fiecare an altfel, iar tavan nu avea. Practic, dormea sub cerul liber ca să poată privi noaptea stelele, iar ziua norii. Când ploua acoperea casa cu o placă foarte mare, transparentă, făcută tot de el, din cleiul copacilor de pe insulă. Muncise mult timp la casa , dar îi plăcea să privească prin el spargerea stropilor de ploaie sub propria lor greutate.Trăia singur, sau poate tocmai de aceea, îi plăcea să deseneze oameni, mai ales chipurile lor. Când era trist sau supărat, lua creionul negru şi desena pe hârtie oameni, însă negru si albul, împrumutau din supărarea regelui. Iar desenul Mark Arian -era unul trist.

Când umplea desenul de culoare, ceva făcea că tabloul să prindă culoare şi să devină plăcut ochiului. Dar mai ales sufletului. Ultima picătură de culoare o punea cu pensula pe chipuri – era zâmbetul din sufletul fiecărui om, iar după ce a terminat a realizat că nu mai era trist sau supărat. Acum regele Solaris a aflat că picătura de culoare îi învia pe oamenii de pe hârtie făcându-i să-i spună, fiecare, câte o poveste, mereu era o altă poveste.

 

 

 

teroare la Nisa

O zi tristă pentru Europa!

Se închide universul lumii?

Cândva am citit într-o carte, că v-a veni o vreme, în care nimeni nu v-a asculta de nimeni. Acesta o sa fie finalul. ?!

Ieri mi-am adus aminte de imnul lor, am „cântat” câteva versuri, apoi am făcut clătite franţuzeşti (eu am o simpatie inexplicabila pentru latinitate). Vă scriu cum se fac; simplu, suc de portocale, zahăr brun, se rade coajă de lămâie şi portocală, se adăugă unt. Se fierbe, apoi se imersează în acest suc clătitele.

Atunci când am fost în Paris, am constat eu, ca simplu turist, o libertate excesivă.  Ce păcat ca nu mai avem posibilitatea de a  călători în deplină siguranţa prin lume.

Tot ce contează este ziua de azi.

 

gânduri

Gândurile noastre sunt cuvintele cu care pictăm lumea în cuvinte.

Euripides spune:”cea mai întunecată oră este cea de dinainte de zori”. Când în suflet e frig şi întuneric.”

enn

Cuvintele ascund gânduri cu ele ridicăm ziduri înalte între noi…, urzim desenul altuia, deoarece desenele reîmprospătează ideea de mister, în arta lumii. Un desen cu umbre fine tesut de cuvinte ce devin amintiri. Fiecare dintre noi avem suflet frumos, dar ne place să tesem vorbe, ce ascund viata,în umbra cuvintelor noastre.. Ar trebui să ne apropiem mintea mai mult de suflet.

Oare viaţa are melodie?