Îmi place marea să o privesc la răsărit şi în amurg, pe zi şi noapte.
Caut cu privirea dincolo de zare, marea albastră, rece si tristă. Aripile valurilor aduc din întinsul mării, istorii de iubire a unei veri trecute, sunt de toate… gânduri, iubirii, trăiri de moment, nostalgii.
“Eşti prinsă în pânza de păianjen
A răsăritului, a asfinţitului
A dorului de timp de vamă
Ce mai faci prin septembrie?
Îţi muţi inima într-o frunză rară
Cu gândul la iubirea de-astă vară?” Marius Tucă
arta si natura 
Comments on: "marea" (11)
Îți muți inima într-o frunză rară…
Ce frumos…de s-ar putea..
Da, frumos ar fi . Nu-i asa ? 🙂
Cine nu iubeste marea?! Farmecul ei sarat si … valul ei de lapte?!
Tu,nu iubesti marea! :))
Eu o adooooooooooor! Ce spui acolo???
:)))) A fost o provocare, stiaaaaaaaaaaam!
😀
Si mie imi place MAREA ! 🙂
Seara faina, Ane ! 🙂
Aliosa.
Iubim marea, asa e. Sa vezi Oceanul in imensitatea lui, am fost la Atlantic in Lisabona,de acolo pana in America Centrala e numai apa cat vezi cu ochii. O noapte de vis!
E o poezie: imagine, cuvinte, muzica. Incredibil asortate pe albastrul marii.
merci&merci infinite,draga Em! 🙂