Tu, nufăr alb ce tremuri pe apă, o preafrumoasă,tu, treci pe val ca umbra.Te doare gândul că faci mereu păcate, veni-va vremea iertării sau neantul…
Cu cât îţi este mai drag omul cu atât oferi mai mult, din arta cuvântului până la idealizare.
marea
17 septembrie 2016
arta si natura 
Comments on: "marea" (4)
Great lady and beautiful song.l enjoyed hearing it again.
Thank you so much!
Nici în neant, nici la iertare, / Ci-ntro nouă re’ncarnare. 🙂
Ar fi idealul nostru. O reîncarnare superioară, nouă, vă rugam dacă se poate! 🙂