stele lucitoare

…Se făcea că din înaltul cerului se coborau îngeri cu aripile pline de stele..Când aripile lor zburau, puzderie de stele cădeau deasupra lor, acoperindu-i…
Era noaptea de Crăciun, o noapte de vis…o noapte în care lacrimile au luciri de stele, mai ales cele ce sunt plânse pe ascuns..
În noaptea aceea, magia de Crăciun se cuibărise în inima lor, a rămas acolo pentru totdeauna…

 Chiar acum, pe pleoape cad fulgi albi de nea, ochii strălucesc… dar prin respirația caldă  se topesc transformându-i în lacrimi de bucurie.

Iar eu, de jos, credeam că ning flori! 

E nevoie să dansezi prin ploaie pentru a iubi acest joc : arta de a trăi.