voalul

El despuiat de goliciune s-a dăruit muzei,a aruncat voalul ei de aur, ascultând melodiile inimii , recunoscător pentru iubirea care îi atingeau coardele sufletului. Avea fruntea plină de taine şi sentimente nobile pline de umanitate. În iubirea ei găsea adevăr,era devotat şi recunoscător fără margini.

Ea făptura adorată s-a dăruit cu toată încrederea, ştia că nu e ingrat,exaltau sentimente sublime, vedea semnul luminos al destinului,imagini infinite apăreau în suflet ei, şi-i trezeau vise. Deoarece puterea regeneratoare a iubirii dă mereu hrană trupului şi spiritului.

 „You dance inside my heart
Where no one else can see you” – Rumi.

 Uneori, amorul propriu ne face să percepem defectele mult mai accentuate decât realitatea. Atunci când sufletul nu e la nivelul celuilalt povara este grea, se cere imposibilul în sine, ori nu e posibil.

 Nu suntem „plămădiţi” a fi ideali, dar putem ajunge la lumina sufletului…

 

.