Suntem unul

 Mă scol când poala nopţii încă ţine

 Mă scol când poala nopţii încă ţine

Un cer de lacrimi verzi deasupra ta,

Că ochii mei îndrăgostiţi de tine

Şi plec să te-ntalnesc, altundeva…

Pe vârfuri trec uşor să nu te sperii-

Respiri profund, te simt cum adormit

Mă urmăreşti subtil, printre puzderii

Şi-ţi las somnul liniştit…

Numai un pic de tot întorc privirea-

nu mi-e deloc uşor! ce mult aş vrea

să te ating, să-ţi dăruiesc iubirea

Şi- abia apoi să plec în lumea mea…

E-acolo…printre roiuri presărată,

de galaxii … E locul absolut

 În care suntem unul , dintr-odată,

Şi-i locu-n care noi ne-am cunoscut…

Te-imbratisez, spun şi-mi spui cuvinte

Ce pe Pământ nu sună-n chip firesc,

în limba focului din trup şi minte… (Shanti Nilaya)