Ia-mă de mână,
și să fugim în lume,
să fugim de cuvinte,
și de umbrele oamenilor,
de zile irosite aiurea
pe drumuri murdare.
Ia-mă de mână,
să plecăm spre nicăieri,
am putea fi orice,
am putea fi flori
sau pietre purtate de apă
Ia-mă de mână,
o să trăim împreună,
eliberați de griji și vremuri grele,
eliberați de noi înșine
și de căderile noastre.
Ia-mă de mână,
și-o să trăim iubirea în șoapte,
o să învățăm dragostea trăind-o
nu citind-o din cărți.
Ia-mă de mână,
și-o să uit totul,
o să încep viața din nou de la zero,
crezând că niciodată nu am suferit,
că nu am căzut,
și nu am sperat niciodată în van.
O s-avem casa noastră
din lemn și piatră,
și-o să ne îmbrăcăm la nunta noastră
cu apa lină curgând.
arta si natura 
Comments on: "ia-mă de mână" (15)
M-au uns pe suflet versurile. De multe ori aș vrea să fug așa… :*
Daca am fi la fel de tineri; cred ca se poate oricand )) :*
Vârsta e doar o cifră. Și mie nu îmi plac cifrele. Sufletul e culoare și literă. Cel puțin eu așa îl traduc.
Acolo in suflet e „arta iubirii”
Exact. 🙂
Foarte frumos. Felicitări!
Multumesc!
As vrea si eu sa pot fugi. Frumos tare!
Se face cald afara si fugim… 🙂
Cât de frumos… „O s-avem casa noastră/ din lemn și piatră,/ și-o să ne îmbrăcăm la nunta noastră/ cu apa lină curgând.” O postare ca de vis.
Ce frumos si romantic ar fi sa locuim in casa din piatra si lemn. Cu izvoare cristaline. VISE 🙂
A republicat asta pe dana1967 și a comentat:
MINUNAT……..
Multumesc!!!
très beau post…bonne journée
A republicat asta pe Biblioteca Cronopedia.