O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

sonet II

Romel de la Torre

Sunt ani la mijloc şi- încă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mâna rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi.

*****

Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte

….

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere; Mihai Eminescu

Incertitudinea ucide în primul rând visul… Şi, fără vis, nu există creaţie… Şi fără creaţie, nu există viaţă… -T.Muşatescu

Anunțuri

Comments on: "sonet II" (3)

  1. mă duci departe cu imaginile tale….

  2. Très joli sonet…belles images et belle vidéo…Bonne journée

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: