O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for mai, 2017

mărturisire

Există o poartă vopsită în alb, o vezi, nu intri, te apropii de ea, şi intri.

eenn

Si..cineva m-a întrebat de ce mă tem cel mai mult, iar eu am răspuns formulând o temere, că cel mai mult mă tem de durerea celor pe care-I iubesc. Sun zile în care orgoliul şi iubirea se transformă într-un amalgam, incapacitatea de a discerne sensurile propriei existente “e un curcubeu deasupra sufletului ” aşa a fost mereu. Este darul lui Dumnezeu.. Zbuciumul de ieri, luminează azi cu lumina prezentului pentru frica care m-a făcut, cândva, să fug. Merită să ne amintim că dragostea nu poate fi decât simplă, curată, atunci omul drag are gust bun şi dulce. Este un miracol cum această serotonină “hormonul fericirii” poate transforma un om, în dar de mare de valoare. Intre umbră şi suflet, mă chema” Vino iubirea mea vreau să te văd doar o clipă, atunci când te ascunzi, în ochii străini, o clipă în plus dintr-o viaţă atât de dureros de scurtă. Oamenii apar în viaţa ta pentru o zi, pentru un anotimp sau pentru o veşnicie şi este cel mai bun prieten pe care l-ai putea avea, iubitul tău, iubita ta;  Prietenia este o componentă foarte importantă, de a vorbi cu sinceritatea tot timpul, deschis, de a-ţi exprima ideile, de a-ţi exprima sentimentele, de a mărturisi gândurile, dar să îl laşi să trăiască conform principiilor lui, nu în conformitate cu vrerea ta, mai mult a privi în acel sens care te face fericit.

Splendoarea cuvintelor, mărturisirea, face ca aerul să vibreze sensurile propriilor noastre cuvinte, se vor descoperi superb, se vor înnobila. Un dans al luminii, ca o cădere de stele.
M-am descheiat la suflet, am umplut cu vorbe, cu gânduri, pe străzi aurite de soare, cum a fost azi, o zi cu soare.

“M-apropii de pietre şi tac.”

„Dar, am să mă întorc cândva
Să alung din preajma ta…

 

valsul naturii

 Universul este învelit în zâmbet luminos. Îi înflorește zâmbetul acela de mulțumire.

Raze de lumină sărută florile, oamenii si verdele mugurilor diafani.

aaa2

Îmi amintesc…

 că un pictor cu părul cărunt,

un pictor

Mi-a spus că noi oamenii suntem acele frunze

Care se desprind din copac

Când le-a venit ceasul

În vuietul vântului,

Care duce mai departe

Frunze şi oameni,

În lung şi-n lat, pe

Pământ.

Aripi rănite ce zboară însângerate.

   Timpul nostru, nu poate vedea ce s-a întâmplat pe vremuri, exceptând acele locuri, unde gândirea a lăsat urme; golurile noastre sunt pauze ale inimii.

  • Lasă şi tu o urmă!

Muzica este vid sau plin al inimii; un dans care provoacă desfătare prin descărcarea nervilor.

fire de iubire

John Singer Sargent - Poppies
Putem irosi viața desenând linii. Sau poți trăi viața traversând linii
Dar ex sistă unele linii… care sunt periculoase să le putem trece. Voi a-ti riscat?

Iubirea romantică,imaginară sau reală este purificatoare, îmbată cu aromele ei, vindecă rănile din suflet. Acesta-i, poate, scopul ascuns al iubirii; vindecarea sufletului rănit .. de viata. Iubirea este peste tot, în natură,în artă, printre  oameni,…si… pentru ca da, viata este despre azi, nu despre maine. Eu caut să ies din cotidian, încerc  sa substitui prezentul cu iluzii ori visuri. Nu reprim sentimentele, le amplific, uneori până la „dramatizare.”

Jocurile de cuvinte răsucesc idei, miracolul prin care se crează lumea.

Virtual ne construim o lume proprie,cu idei diferite, ca forme si culori.

Te-am căutat prin locuri vii printre frumoasele “dive” te-am căutat cu disperare în timp ce valsul vienez dansa cu lacrimi dulci, amare. Te-am găsit într-un târziu, cu zâmbetul fericit, în locuri unde femei cu chipuri monahale făceau inimii să vibreze, prin depărtări străine. 

Uită – te în ochii mei … Ce vezi în ei, spune – mi? Ce este ascuns in spatele irisului colorat -– safir divin, oglinda sufletului de nepătruns.

Când deasupra lumii e un curcubeu, atunci nu mai e loc de infidelitate “iubirea nu vine ,ea este” schimbul de cuvinte frumoase e un spectacol care fascinează..  cuvinte, pe care nu vrem să le pierdem. Păstrăm în suflet parfumul cuvintelor de aur; amintiri din miresmele anotimpurilor.

O muzică sublimă-mi taie calea…

Am ales din paradisul cuvintelor,virtutea „frumosului prin sinceritate” chiar dacă uneori aveam să pierd. 

Am jurat pe stele, pe flori că niciodată nu vom trăda – razele de soare se odihneau aproape de noi  … atunci ai întrebat: ”iubito, crezi că iubirea ta e atât de plină, atât de fără margini, atât de intensă, încât vei putea răbda scurgerea zilelor , goana clipelor delirante, pentru a fi  în fapt de zi, un început de drum, de fiecare dată în întâmpinarea iubitului?Nu o singură dată, ci de fiecare dată.Nu de fiecare dată,ci totdeauna. Nu totdeauna, ci pentru totdeauna”. –  ??  „Iubire în septembrie”

"Dragostea e frumoasă ca paradisul, dar poate durea ca iadul!"

Fabian Perez artist argentinien

Fabian Perez, artist  –  *sighs*  în *shhh*