O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for august, 2017

cerul

“Totdeauna cerul e frumos. Chiar şi când e întunecat, sau ploios, tot e frumos de privit.  E preferatul meu,

la mare sub cerul senin

fiindcă ştiu că dacă vreodată o să mă simt rătăcită, sau singură, speriată, nu trebuie decât să privesc în sus la el, o să fie acolo, orice ar fi.., ştiu că totdeauna o să fie frumos.” (Speranţa de Coollen Hoover)

Nu trebuie decât să privesc în sus,cerul! Ce se află ,,dincolo de cer?” Oamenii sunt impresionați de ce se întâmplă dincolo de porțile cerului pe care-l contemplăm zilnic.. Până acuma s-a constat că Universul este infinit, asa încât noi suntem câteva picături din EL. Şi totuși există o ușă lăsată deschisă pentru noi. “Iată că o ușă era deschisă în cer” …. totul era uimitor, impresionant… Ne spune Biblia.
„Dumnezeu este într-una din literele de pe una dintre paginile unuia dintre cele patru sute de mii de volume ? din interiorul bibliotecii Clementinum Praga (una dintre cele mai frumoase biblioteci ale lumii) . Părintii mei şi părintii pãrinţilor mei au cautat „această litera”.

Este ideea unui semn pe care îl caută omenirea; Ușa cerului? Cheia nu a fost găsită printre miile lui de nuanțe, nici prin cel mai minunat curcubeu.
Am avea șansa găsirii în nuanța cea mai pură; Albul. (Predeal)

DSC06694.JPG

lumini si umbre

Viata noastră oscilează intre lumini si umbre,intre contradicție,
si pace interioara, extaz si agonie.Ironii ale existentei.

Mi-e fata împietrită ca o mască

 


Şi-n ochi lumina-i gata să se stângă 
Chiar diamantului ca să sclipească 
Îi trebuie o rază s-o răsfrângă.

Eşti rău. Dar cînd aud c- o spune altul
Mă uit în jos şi strîng din pumni şi tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert şi să te- mpac.

 

Eu am să plec cu sufletu- mpăcat 
Că nu las nimănuia moştenire
Un suflet greu de ură şi iubire
Bănuitor şi trist şi- nfrigurat.

M- am resemnat; atît a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele- n apus
Şi- aştept răspunsuri care n- or să vie
La întrebări pe care nu le- am pus. 
Otilia Cazimir








cuvinte clorate

Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi,

cu penele lui albăstrui, în azur.

Şi când se întoarce, miroase a alb şi a stele…”

 „Soarta se teme de cei viteji; iar pe cei lași îi calcă in picioare” 

Indiferent cât de bine sau cât de frumos este pe calea ta, nu încerca să impui calea ta altora!! Amintiți-vă că florile nu atrag albine cu forța în lumea lor!

 După o lunga etapă de convalescenta a sufletului, acea latura plină de tristețe s-a metamorfozat în suflări colorate;cuvintele dansează cu grație şi speranță.
Un drumeț care să poată spune la sfârșitul verii :

O toamnă ești atâta de frumoasă.  În ziua când v-a fi să vii.  Un perpetuu mobile a vieții. Un nou început. O nouă salvare. O nouă zi.

Calea ta este mintea. 

Doar tu ești limita.