O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for septembrie, 2017

Cititorul de Bernhard Schlink

Nu strivi bradusa ce crește prin pădurea, nu călca pe frunza peste care nu se poate trece, nu te oglindi în apă murdară, nu te poți vedea.

Nu ne aflam in vremuri neromantice,inima conduce lumea.

Am citit ieri în câteva ore romanul” Cititorul de Bernhard Schlink”, cu sufletul , cu trăire, cu zbatere …emoție, mister, pasiune, si sentimente contradictorii.
În faţa adevărului, rătăcită prin corzile inimii, o frântură dintr-o poveste de dragoste tristă,o iubire atipică..  (Nu am citi recenzii,nu știam subiectul romanului.)

Iubirea, nu are vârstă, iubirea adevărată trece peste orice impediment și, totuși, iubirea întotdeauna doare. 

Începutul scrisului m-a iritat, apoi s-au lăsat citite cuvintele, cu un oarecare mister.
Hotărârea de a scrie această carte a luat-o după moarte Hannei, spune autorul romanului pentru a se elibera de ea, chiar dacă nu era în stare, “cred uneori că e greu de suportat întâmplările, nu le poţi clasa,straturile existentei, se interpatrund” Un sfârșit de roman tragic.

„Știi tu ca dacă m-ai scăpat,
Sa sufar orice rele
Si sa trăiesc m-ai condamnat?”

Romanul a inspirat o ecranizare,care a avut cinci nominalizări la Oscar,a câștigat Globul de Aur.

Recomand cartea.

 Bernhard Schlink este un jurist german si totodata scriitor.A studiat ştiinţele juridice şi din 1992 este profesor la Universitatea Humboldt din Berlin.

romantic

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,

Francisco Ribera Gomez
lumina mea.  (Lucian Blaga)

 

 

inscripție pe un tablou – natura

Permite sufletului să „dicteze” dacă are o poveste de spus, din elementul vieții. În scopul de a atrage atenția asupra frumuseții creației, pentru a forța oamenii să vadă creația lui Dumnezeu aproape de pământ, și imaginea luminii  între ierburi , pe nisip și , foamea pentru frumusețe, adevăr, să comunice, să păstreze în ochii lor adevărul vital, că sinceritatea este izvorul binecunoscut al tuturor realizărilor de durată și că nici un lucru bun nu s-a prăbușit niciodată în neadevăr sau în înșelăciune. 

…albastru nemărginit al firii, si rosul din văpaia sublimă a iubirii si verdele speranței cu smălțuiri de jaduri, si plumburiul sumbru al toamnelor cu ploi, si rozul pur,culorile aprinse țâșnesc, ca niște fluturi……  O lume uimitoare plămadita din flacăra si soare….

…albastru nemărginit al firii,

DSC00275

… si rosul din văpaia sublimă a iubirii…

20170918_101938

…verdele speranței cu smălțuiri de jaduri…

enn

…nuferii luminii…rozul pur,culorile aprinse, țâșnesc ca niște fluturi……  O lume uimitoare plămădită din flacăra si soare..

nuferi

DSC00243

„Natura nu e curata,e pura.”

DSC00277

20170918_095032-2„Cea mai frumoasă pedeapsă a noastră, cei care suntem,
e lumina prin care fluiera un răsucit de
înger
tulburător,
halucinanta natură,
timpul absorbitor,
mirosul de viată pe care-l are secunda,
mișcarea cumplita la Cina cea de taina.

Ah, ce întâmplare si viata noastră!
Ce întâmplare verdele de pe iarbă. N. Stanescu
DSC00305