Lacul are fața apei liniștită. Pe mal, lângă lucernă, aceeași salcie bătrână, solitară, cu crengile plecate până-n pământ. Stă tăcută, parcă împietrită în durerea ei, martoră a tot ce s-a întâmplat aici în zilele acelea ale începutului de vară…
Dac-ar putea vorbi…
Dar ce-ar avea să ne mai spună oare?
Numai amintirile ne pot răspunde… ( Moartea lebedei)
– Cine le-ar putea citi? Caci crinii albi ai adevărului le pot ucide.
– Salcia: Pot să îmi întind ramurile pline de vise până la tine, să mă decojesc; mi-ai elibera sufletul? Mi-as umple ochii cu imaginea ta, brațele cu trupul tau. Îmbătat de parfum, ti-as dărui iubire.
https://viataoperadearta.wordpress.com/2014/10/28/moartea-lebedei/
arta si natura 
Comments on: "salcia" (6)
Mă simt ca după un vis frumos. Minunată postare!
Dupa asa melodie , ” Love Me With All Of Your Heart , Engelbert Humperdinck” , te simti iubita 😉 un vis dorit 🙂 O seara cu iubire, Ptct!
Am citit „Moartea lebedei” pe când eram adolescent și țin minte acel final. Mi-a plăcut mult. 🙂 Salcia e un arbore plin de poveste 🙂
Si eu am citit-o, e mult… de atunci… „Lebăda era poarta deschisă către toate visele”. Au rămas doar amintirile ei…
Se spune ca salcia vindeca dureri… amintiri…” clipe de mult trecute, unele frumoase, pline de bucurii, de nostalgie si încântare, altele, dimpotrivă, încărcate de suferință si durere”
Eu m-am jucat putin cu arta… folosindu-ma de citat. 🙂
https://alice3927.wordpress.com/2017/11/02/ways-to-become-more-confident/ visit please!! ☺
OK!