femeia,veșnica enigma

„Moralistul este ca ochiul: le vede pe toate, dar nu se vede pe sine.”

Cu toții ne confruntăm cu coborâșuri și cicatrice lăsate pe trupurile noastre, în timp – pentru că fără ele, nu ar fi cu adevărat viată, asa ne călim – devenim mai puternici. Suntem diferiți, dar frumoși… Diversitatea este arta de a gândi independent. De fapt, acest parcurs a vieții înseamnă pași pe care îi facem fără a-i contabiliza. Este conștientizarea deplina a propriului si întregului tau corp si a vieții cu defecte si calității, însușite, ceea ce presupune determinarea. Gratia, gesturile femeii,umple cu prezenta feminina, fermecătoare, si cele mai inexpresive locuri. Bărbatul este cel care cultiva feminitatea, esența femeii. Fiecare femeie ar trebui sa pună in valoare tot ce are mai frumos, din fructul copt, aroma deosebita, pe care-l decojește bărbatul, pentru al savura. Atunci când gusturile nu se potrivesc, ambii rămân un cu gust amar. Probabil de aceea de-a lungul unei vieții se „decojesc multe fructe”.  😉  „Rol dificil, dar frumos: femeia care suporta cu eleganta o despărțire.”  (Nu, in Romania,dar, sunt si excepții).

“Nu există început si sfârșit  Există doar pasiunea nelimitată pentru viată!”

 Descoperă-te, dăruiește,iubire,dacă merita,dacă e ființa aceea minunata, pe care tu, o adori. Iubirea,sentiment divin ce te poate fericit sau te poate condamna la suferință.

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare. A. Paunescu

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculți?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculți?

Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?

Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam. Ana Blandiana

„Apleacă-te peste rânduri

şi citește-mi dincolo de suflet,

Pentru că nu știu să mint

Să pun in versuri ce nu simt.

Întreabă-mă,…

Întreabă-te și spune-mi apoi, …”

Șarmul feminin a avut dintotdeauna, în istorie în moravuri un rol determinant. Femeia muza,  „un pui cu ochi de foc” cum avea sa spună M. Eminescu

„femeia-ascunde sub pleoape-o taină”  întotdeauna.

“A mustrare clipind/Te superi doar/Când îngerii trântesc prea tare uşile/Venind sau ieșind.” L.Blaga

Forma corpului feminin, este prin excelenta, sursa de inspirație in arta, Ea este, de asemenea, generatoarea de impresii care sintetizează dragostea: prin încântarea văzului, sufletului, beția gândului … 

Pierre – Augustin Renoir,pictor