Fugar- poetul Boris Ioachim

Iubito, nu ştiu, poate mi se pare –
Dar cred că sufletul l-am rătăcit…
Te rog să scotoceşti prin buzunare
Şi dă-mi de veste, dacă l-ai găsit.

Cam brambura îmi umblă, de o vreme -
 Cred că de când te port în gând, mereu...
 Dacă-l găseşti, iubito, nu te teme –
 Nu-ţi face rău – deşi-i un derbedeu!

Îţi cer iertate pentru insistenţă
Iubita mea, dar simt un gol în piept…
De-l dibuieşti – tratează-l cu clemenţă
Şi dă-mi de veste, nu lăsa s-aştept!

De fapt, eu am o vagă bănuială –
 Străină, tu, nu eşti de fuga sa...
 Dar, ca să-mi spulberi orice îndoială,
 Primeşte-mă, o clipă-n casa ta.

Să căutăm, frumoaso, prin cămară…
De ce roşeşti şi tot priveşti în sân?!
Ce-ascunzi acolo, poate vreo comoară? –
Aş vrea să văd – te rog, nu sunt hapsân!

M-am dumirit - privirea te vădeşte:
 La tine-n piept, mi-e sufletul, fugar!
 Ştiam de mult – că mult te jinduieşte –
 Puteai să-l ceri – ţi-l ofeream în dar!

Deci, l-am găsit – dar nu-l primesc-napoi:
 L –ai tăinuit – păstrează-l, treaba ta!
 Nu vreau să fac – şi nu fac tărăboi –
 Dar dă-mi la schimb, pe veci, doar inima...          Boris Ioachim*