A fost cândva de mult un sat
Și o căsuță mică de pământ,
Unde părinții mei m-au așteptat
Să mă întorc la ei plângând.
Și să le cer iertare c-am plecat
Și i-am lăsat atât de mult s-aștepte
Lângă fereastra dinspre sat
Cu mâna pe icoana din perete.
Doar câte-o rază le dădea lumină
Când în fereastră soarele apune,
Și se rugau la Domnul să le vina
Copilul ce s-a rătăcit prin lume.
Mă voi întoarce într-o zi acasă
Să vă sărut pe amândoi pe frunte,
Mi-e dor să îmi puneți pe masă
Pâine de casă și fructele din curte.
Și-am să vă cer atunci iertare
Și în genunchi am să va rog,
Ca înainte de noua mea plecare
Să va rugați la Domnul să mă-ntorc.
Că n-am să pot rămâne lângă voi
Și am să plec din nou mânat de soartă,
Dar va rămâne veșnic între noi
O lacrimă și-un scârțâit de poartă. Dorin Dumitru*
my photos
Comments on: "Lângă fereastră…" (20)
Frumos şi trist.
Subscriu. O zi cu mult frumos.
Mulţumesc, la fel.
A republicat asta pe Cronopedia.
Poezia m-a făcut să lăcrimez, pozele şi melodia m-au mângâiat.
Mulţumesc, ane!
O lacrima lângă un surâs. 🙂 O seara dulce,Potecuță!
Seară bună şi ţie, draga mea!
Cred că mi-a crescut un pic pieptul… Mi s-a umplut inima de tristețe, dor și dragoste. Părinți, bunici… Îi port pe toți ca pe niște icoane în mintea și sufletul meu. Câteodată mă gândesc cu groază că s-ar întâmpla o nenorocire și eu aș fi aici, departe de ei… Dar apoi îmi amintesc de mersul vieții și de frumusețea sentimentelor dintre noi și, astfel, știu că nu putem fi separați de oamenii pe care îi iubim. Nu de tot.
Mă bucur să văd poezii așa frumoase și ilustrații care doar sporesc emoția,
Am vrut să împărtășesc cu voi emoțiile ce le produce o astfel de poezie, pe care am găsit-o întâmplator pe internet. Iti doresc o viata frumoasa, să te bucur multi multi ani de familia ta. „Icoanele”tale. O primăvară splendidă! 🙂
Și pentru tine, Ane! Numai lumină! 🙂
Mulțumesc! 🙂
E bine, totuși, până mai avem la cine să ne întoarcem.
„Cine are părinţi, pe pământ nu în gând”… sa se bucure de ei… O zi de primăvară minunata,Petru!
Superbe versuri, desi recunosc ca pentru mine sunt straine.
Nu am unde sa ma intorc, pentru ca sunt in acelasi oras in care m-am nascut.
Oricum, alese superb, Ane. Multumim.
Esti un om fericit. Nu te-ai izbit de greutățile vieții printre străini,se observa. 🙂 Cu drag.
Multumesc, Ane. Probabil ca ai dreptate.
Frumoase versuri !
Doamne, ce versuri frumoase si pline de duh ! 🙂
Mi-au trecut urgent prin minte,
clipele de l-anceput de drum prin cele straine mie locuri
http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/09/23/
cand , in VACANTA de IARNA acasa de SARBATORI veneam
si-apoi, dupa Sfanta BOBOTEAZA din nou la LICEUL MILITAR plecam,
rugandu-ma la bunul DUMNEZEU sa-mi REVAD din nou PARINTII la urmatoarea vacanta ………
Mi-au placut atat de tare,
VERSURILE sus postate ,
incat am dat REPUBLICARE
pe My Blog care,
e un fel de CATALOG cu cele mai frumoase postari,
selectate din blogosfera celor patru zari ! 🙂
Multumesc frumos Ane pentru superba pagina alcatuita cu mare arta ! 🙂
Seara Binecuvantata ! 🙂
Aliosa ! 🙂
Sa mulțumim celui care a a scris versurile. Cu tot dragul. O zi frumoasa!
A republicat asta pe My Blog.