O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for aprilie, 2018

luna și noaptea

Primăvara Lunii. Florile surâd in taina printre stele.

“Springtime Moon” by Silvia Duran

Luna

Noapte, tu eşti sclava neagră a veciei, iară eu
Sunt regină. De pe tronul întunericului tău,
Revărs valuri de lumină; ş-un popor întreg de stele
Furnică-n razele mele.
Fără mine, neştiută, vecinic ai fi pribegit,
Ca un ghem de întuneric dat de-a dura-n nesfârşit.
Umilită, pleacă-ţi fruntea şi înaintea mea te-închină.
Noapte, sunt a ta regină.

anais11

Noaptea

Luna, tu ești sclava alba, fulg ursit in veci sa meargă.
Eu, mai veche decât vremea, si decât lumea mai larga,
Neclintita-s, si nici cuget ca-n cuprinsul tarii mele
Furnica popor de stele.
enna
Si de n-as fi eu sa-mbrobod fata ta-n ștergar cernit,
Daca n-as fi întunecoasă, tu in veci n-ai fi lucit.
in genunchi dar, a mea poala pleacă-te a-mi săruta,
Luna, sunt regina ta!    (Alexandru Vlahuță)

Sonet

Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată,
Să simt din nou a vieţii primăvară,
În drumul meu pustiu să mai răsară,
Ca din poveşti, o zână adorată.

Să scriu răvaşe lungi, şi-n orice sară
Să trece pe la fereastra-i luminată,
S-o văd le geam, cum umbra şi-o arată,
Şi ore-ntregi s-aştept să-mi mai apară.

d6

Din ochii mari, privirea ei fierbinte
Asupră-mi blând şi dureros să cadă,
Şi-ntr-un suspin ea să-mi citească gândul…

Frumosu-i chip să farmece-a mea minte,
Şi ca pe-un astru-n sufletu-mi purtându-l,
Să fiu copil, şi visurilor pradă!    

iub.


Iubire, sete de viaţă,
Tu eşti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Şi, îmbătate de-al tău farmec,
Ce peste lume se așterne,
În tremurarea lor de-o clipă
Visează fericiri eterne.          Alexandru Vlahuță

oda bucuriei

„Oda bucuriei”   Spectacol -Teatru verde. Culoare si parfum.

DSC00500DSC00492DSC00529

DSC00474DSC00468DSC00492DSC00494DSC00526DSC00528DSC00495Pozele mele.

 ** : **                        ** : **                                ** : **

Ludwig van Beethoven (n. 16 decembrie 1770, Bonn – d. 26 martie 1827, Viena)  

Cine este Beethoven? Un mare om, sărac, surd, îndrăgostit, necunoscut şi filosof, a cărui muzică este plină de vise gigantice sau dureroase. Hippolyte Taine.

Surd fiind, a auzit cel mai bine muzica.

Ultima simfonie a lui Beethoven este răscumpărarea muzicii din elementul ei particular spre domeniul artei universale. Este evanghelia umană a artei viitorului. Dincolo de ea nu mai este posibil niciun pas, pentru că după ea nu poate urma decât arta perfectă a viitorului: drama universală pentru care Beethoven a făurit cheia.. R.Wagner

Simfonia a V-a în Do minor opus 67 „Simfonia destinului” pare a izvorî dreptul şi numai din singur geniul lui Beethoven; în ea îşi va dezvolta el gândirea sa lăuntrică; durerile sale ascunse, mâniile sale înăbuşite, reveriile copleşite sub atâta tristeţe; vedeniile nopţilor, flacăra avânturilor sale, iată ceea ce îi va forma subiectul; iar formele melodiei, armoniei, ritmului şi instrumentaţiei vor apărea tot atât de noi şi personale, pe cât de înzestrate de putere şi nobleţe. Hector Berlioz (1830)

 

 

alegeți frumosul

Michael and Inessa Garmash - (12)

„La fel ca lumina soarelui, educația poate şi trebuie să ajungă la toți.”

Toate aspectele vieții de zi cu zi ne influențează sănătatea fizica și cea mentala. Sa scotem la suprafață frumusețea umană din noi.

„frumusețea va salva lumea” ? Da, ea, face ca lumea să existe, un nesfârșit miracol, si frumusețea o va salva. Cred.

” Atunci ce iubesti , strainule fara de seaman ?
– Iubesc norii…norii care calatoresc …acolo… acolo departe … minunatii nori !”
Ce-a vrut Dostoievski să spună? In romanul „Idiotul „frumusețea va salva lume”  El trăind într-o lume urata. Credea scriitorul ca lumea v-a fi atât de educata, încât oamenii se vor întâlni cu opere de arta care le  vor schimba viata, in frumusețe?  Cunoaștem „funcția terapeutică a artei”: asculți muzică, admiri un tablou, citești o poezie și te  îmbeți de frumusețe, te vindeci de urâtul din jur! Câți dintre noi lăcrimează când sunt străbătuți de un „fior estetic”?  Si, totuși de-aici până la „salvarea lumii”… prin frumusețe… e nevoie de „schimbarea la fata” aici e frumusețea lumii, sa ne vindecam de invidie, de egoism și prostie. Cunoaștem micimea noastră? Suntem capabili sa ne ridicam la înălțimea darurilor primite? 

In romanul „Idiotul” – Dostoievski

Mîșkin face, lucruri care nu par să fie „din lumea aceasta” ;preia suferința celorlalți nefericiți  care vin să-i plângă pe umăr, privește în sufletul lor, știe să asculte, rostește de fiecare dată,  adevărul, „își amestecă lacrimile cu cele ale omului care i-a ucis iubita.”

Mîşkin primeşte o palmă de la Ganea Ivolghin. „O, nici nu ştii cât de rău o să-ţi pară! Cât de mult ai să suferi că ai făcut asta!“ îi spune Mîşkin. Şi, într-adevăr, Ivolghin îi cere lui Mîşkin permisiunea de a-i săruta mâna.

Noi ne cerem iertare, sărutăm mana celui pe care l-am jignit, insultat, atins fizic? Trăim de-atunci ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Oamenii continua sa urâțească lumea prin ticăloșii ca şi cum nimeni n-ar fi murit pentru noi .

Măsura unei clipe e măsura unei vieții, se învață singur! 

Orgoliul, egoismul si mândria nu ne lasă sa iertam, ne împiedică să cerem iertare din suflet, ne manipulează viata, dă naștere la putere, interesele personale primează. Noi creăm orgoliul, îl dezvoltăm, de a le arăta celorlalți cine și cum suntem.

Onestitatea și modestia sunt dușmanii orgoliului.

Trăim vremuri ciudate, incerte, incoerenta în exprimare. De la extaz la nebunie, nu e decât un pas. Mintea a luat locul sufletului, e nevoie sa ne adaptăm la vremuri.

Privirea ochilor tai, arată că cineva este înăuntru; melancolia. 

francesco-hayez-1791-1882-melancholy

Pictura – Francesco Haye,1791-1882. Melancolie.

 Afara este o primăvară atât de frumoasa!  🙂

louis-marie-de-schryver-the-flower-girl

arta fr.