O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for iunie, 2018

balerina

Baletul este pasiune, ritm si culoare. O arta sublima.

original (7)Balerina pictează cu propriile sale tălpi, in armonie de culori. Culoarea dansantă.

lebăda… doare… nespus…

balerina 2 (2)

Lacul lebedelor.

balerina 2 (1)

Inga_Sven-25

clipe zdrențuite

Copil fiind, in dupa amiezi de vara frumoase, pline de culoare, pietrele îmi știau numele si ma chemau sa spunem povesti cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene.

Copii de azi sunt crescuți,de parca iar aștepta basme din povesti. Imaturi,vorbesc despre lumii imposibile, ocrotiți de suferința inerenta si inevitabila a vieții. Cauta doar fericirea,cu sufletul gol, deși primesc atâtea lucruri frumoase, sufletul e frânt, frânt înainte de vreme.(nu generalizez) Trăim într-o lume haotica, avem putin din ceea ce ar trebui si prea mult din toate; existam, simulam fericirea. Au disparut nuanțele, e alb si negru. Viețile noastre sunt mai întunecate si însingurate, stam fata in fata, fără sa ne vedem,vorbim fără sa ne auzim,sau ne auzim, nu ne mai deplasam. Promovam lenea. Pe rețelele de socializare se vând iluzii, păcălesc creierul.

 „Treceau clipe mari zdrențuite pe cer,

Mișcând zăpada umbre-abia colorate,

Le priveam cum răsar cum vâslesc si cum pier

Stele grele si moi…. Ana Blandiana

Pe de alta parte milioane de oameni anonimi sau jertfit si se jertfesc pentru noi…sa ne fie bine.

 Florile intra-n pământ, morții le săruta si le sorb ploaia si veștile,

Prin flori își deschid morții ferestrele.

 Astfel, rad si plâng prin flori.  Magda Isanos.

jardin pres du chateau de bonnetable

Da,nici vara nu e vara! Vine o ploaie… 

sonet

Adevăratul poem este scris pentru plăcerea de a scrie un poem, erupând culori si sentimente. Poezia a fost arta orala înainte de a fi scrisa, era mângâiere, era  frumusețe, in nopțile grele si fără speranța.

Tristețea lunii – sonet de Charles Baudelaire

Pe fine avalanșe se lasă pradă lenii

Si par’ca se cufunda într-un suprem leșin,

Iar ochii ei se plimbă pe albele vedenii

Ce urca în albastru cu înfloriri de crin.

Adeseori culcata în lânceda ei lene,

394px-Falero_Luis_Ricardo_moon_nymph

O lacrimă fugară îi picura din gene,

Iar un sărman poet, dușman al somnului

Prinzând pios în palmă această perlă fină

Cu grija o ascunde, ca pe un scump secret,

In inima, – departe de-a Soarelui lumină.

Foto, Nimfa lunii.
Luis Ricardo Falero (1851-1896)