O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

„Pasi”

„Pasi” – roman de Em Sava & Axel

O carte pe care am citit-o cu mare plăcere. O scriere duală de exprimare …. de dragoste, Nicole si Axel. O scriere frumoasa, curg cuvinte cristaline, din pasiune pentru scris. Talent. Recomand cartea, cu tot dragul!

Am ales sa scriu concluziile mele. Nu intru in detalii. Fiecare are părerea lui despre o carte. Am făcut o combinație specifica mie. Altfel nu se poate.:)

 Intri in sufletul unui om cu un vis, si ieși o capodopera. Te dăruiești fără rest …Dupa care iau tot înapoi. Sunt lucruri grave intre doi parteneri, asa cum sunt si familii împlinite.

Rănești un om plecând,rana nu se va vindeca niciodată. Plângi pentru ca te aștepți ca acea dragoste sa fie mai frumoasa decât cea dinainte. Daca am cunoaște omul in adevărata lui lumina,ne-ar fi rușine sa mințim, sa fim falși si ipocriți. 

Fragment din roman:

Cel mai bun prieten e soțul meu. El îmi ridica de pe umeri greutățile. E puternic si deștept. Adultul dintre noi doi. Eu sunt fragila. Femeia copil. Omul cu multi “prea” in peisaj: prea sensibila, prea visătoare prea…De dragul si spre binele meu vrea sa ma șlefuiască, sa ma facă dupa chipul si asemănarea lui. Pentru ca ma iubește. Dar patul procustean, in care-mi așează prea des sufletul,ma strange rău. Ma iubește la sacrificiu. Ar da ani din viata lui pentru mine, însa mintea lui înțelege răsăritul si apusul in alta limba decât cea pe care o vorbesc eu. El gândește in cifre, eu in litere. El vede temperaturi, eu culori. El e analitic, cu capul bine înșurubat pe umeri. Calculează fiecare pas. Eu intuiesc oamenii, orașele si zilele.
Eu sunt universal lui atunci când are timp si când nu e supărat.

Fabian PerezZ
Dragoste, Extaz si Agonie.

O relație paralela presupune un comportament de risc: cei implicați risca suferința, nefericirea,o scădere dramatica a logicii, a capacității de a lua decizii corecte, realiste, de a fi conștienți de responsabilitate si de risc.

 Întâlnirea întâmplatoare dintre doua priviri, întâlnire care se lasă cu fiori.. Pana când, într-o zi, se gasesc. E tristețea fericita sau fericirea trista de a iubi?

Si cui suntem datori sa ne supunem? Si cui trebuie sa dam explicații in lumea asta!

Căsătoria, are o definiție… „scrisa”, transmisa… din generații, s-a născut pentru a nu se creea haos… însa prețul este: îngrădirea ta ca persoana, ca parte din acest univers.  

 E posibil sa iubești doua persoane in același timp, pana unde poți merge cu dualitatea? Si ce alegi atunci când trebuie se alegi : O dragoste calma, liniștitoare, protectoare, o iubire bazata pe prietenie, pe încredere si afecțiune, pe respect si speranța unui viitor comun ? sau Iubirea si tandrețea strălucitoare, petale delicate de dragoste, din satin de mătase?

 Iubirea, face înconjurul lumii, urca pană acolo sus la stele, face din ele mărgele, luna roua ce suspina. Privește apele marii, pielea-ti fina, ochii ce alina. Eu,îngenunchez vinovat. Șoptesc fraza tardiva: Te iubesc!  Sunt departe acum, merg singur,desculț pe drum.

 Mi-e dor de mine de tine dansând...prin ploaie.
 d875aa76687166811f301c4e98c2734d

Reclame

Comments on: "„Pasi”" (17)

  1. […] via “Pasi” — arta si natura […]

  2. A republicat asta pe Sweet & Salty.

  3. Surpriză minunată această recenzie. Delicat comentată ca tot ce scrii tu. E ca și cum ai cânta la pian. Viața e complicată, mintea și inima omului și mai complicate. Am simțit analiza subtilă a cărții amestecată cu păreri personale și poate cu experiența ta personală… Gânduri care au trecut dincolo de conținutul cărții. Frumos. Mulțumesc mult pentru surpriză.

    • Mulțumesc si eu pentru apreciere si pentru ca ai avut curajul sa scrii aceasta carte, cu multe realității din viata. Am trecut dincolo de conținut, de amorul artei, asa cum îmi place sa spun.
      „Tu ești custodele frumuseții: datorită talentului tău, ai ocazia de a vorbi cu inima umanității, de a atinge sensibilitățile individuale și colective, de a atrage vise și speranțe, de a lărgi orizonturile cunoașterii și de implicarea umană. .. fiți recunoscători pentru darurile pe care le-ați primit și fiți pe deplin conștienți de marea dvs. responsabilitate de a comunica frumusețea, de a comunica prin și prin frumusețe! ” –  Papa Benedict al XVI-lea.

      • Cartea conține multă muncă și multă imaginație. Nu curaj. Conținutul e mai puțin important, poate fi realitatea oricui, sau poate să nu fie. Importantă e construcția. Broderia. Dantelăria. Sigur că senzația de veridicitate e importantă și acesta e rolul scrierii a persoana întâi. Orice carte e mult joc și multă ficțiune. E un fel de păcălire a cititorului, de a pune o bandă neagră la ochi și a-l aduce în lumea aleasă de autor, respectiv autori. Cartea asta a fost scrisă între două continente și îmi pare bine că distanța geografică nu e sesizată. Nu există discrepanțe între cele două perechi de mâini care lucrează. „Pași” nu e o confesiune publică. E un roman de ficțiune care trebuie tratat literar, nu moral.

        • Cu siguranța ai nevoie de imaginație si elemente combinate, bazate pe realitate.
          Indiferent de pe caté continente scrii o carte, exista o comunicare intre parteneri, altfel cum sa scrii! Din cărțile citite tragi concluzii, indiferent de subiect,real sau ficțiune. Asa cum spune Confucius ” nu poți deschide o carte fără sa înveți ceva”
          „Există o artă – arta cuvântului – care nu are limite” Aștept sa-ti citesc cărțile pe care le vei mai scrie. Succes! ❤

          • Sigur. Există comunicare, multă muncă și multă organizare și un stil apropiat al scriiturii și, de ce nu, al viziunii. Și multă foarte multă seriozitate. E foarte greu un asemenea proiect, deși nu pare. Pași a fost scris în mai mult de un an, iar eu nu sunt o persoană cu care se lucrează ușor pentru că sunt extrem de pretențioasă.
            Am început o carte, atipic subiectul, încă nu am pus nimic pe blog. E diferit de tot ce am scris până acum și am emoții.
            Îți mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase și modul tău de-a filtra tot ce atingi. Mă bucur mult că Pașii au intrat în universul tău.
            Te îmbrățișez cu drag!

  4. Iosif Strasbourg said:

    Bine ai revenit ‘acasa’ ! 🙂
    Sunt convins ca „Pasi” este o poveste de viata superba, deoarece am pasit alaturi de autori pe traseele labirintice imprevizibile ale agoniei si extazului sentimentelor omenesti relative.
    Cu totii suntem calatori spatio-temporali, persinaje de basm, scrise de o mâna nevazuta, actori ai unei piese atemporale pe scena vietii pamântesti atâta timp cât constientizam cine suntem care ne e originea si identitatea si ce rol avem de jucat pe aceasta scena a vietii.
    O zi sublima de pace si bucurii plina, draga Ana !

  5. Recunosc ca prins cu ceva treaba nu am mai avut timp de nimic.
    Imi doresc sa ajung sa cumpar si eu cartea. Am citit atatea cronici bune.
    Totusi.
    „”Eu sunt universul lui atunci când are timp si când nu e supărat.””
    Cam ingust acest univers. Parerea mea.

    • Asa scrie in carte 🙂 si mie mi-se pare ca era îngust universul lor. Lipsa timpului face parte din actualitatea omului modern, înrobit de pasiuni. Cred ca singurătatea in doi o trăiesc multi si este cea mai apăsătoare.

  6. Sunt abia la început, o voi savura şi eu 😉

  7. Foarte frumoasă cronica ta! Eu aștept încă să-mi vină poșta cu cartea, pentru a intra în rândul celor ce au citit-o până la capăt. 🙂

    • Am citit-o cu „noduri” in gat,te regăsești pe alocuri.
      O sa-ti placa, e captivanta,romantica. Succes! 🙂

  8. Ioan M. said:

    A republicat asta pe Cronopedia.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: