O subțiasem strângând-o cu brațu drept de
coasta mea,
cădeam cu respirația peste ea,
o dumbream cu umbra vorbei ce era,
pe toată eu o albăstream
cand steaua
cea cu raze ne-a trezit
pe jumătate oameni
pe jumătate mit,
trăiam de parca ne scriam
de primăvara verde ne toceam
iar de toamna aurie
ca prin al simțurilor geam,
mai ne vedeam mai nu ne vedeam,
si mai trăiam,mai trăiam,mai trăiam,
si mai muream,muream,muream. Nichita Stănescu, poet
Imaginația este puterea noastră creativă cu cat e mai vie cu atât e mai creativă.
(Picturi VLadimir Volegov)
arta si natura 
Comments on: "Nod 22" (11)
Atât de profunde si fascinante gânduri exprimate în versuri…accentuate de tabloueile cu multiple sensuri…
Murim iubind în fiecare zi câte putin,
Si ardem consumând uleiul pretios.
Numai murind, cu adevarat etern traim,
Si vom împarati etern cu Regele Hristos !
O noapte sublima si o minunata saptamâna, draga Ane !
O melodia,frumoasa… trista…”Dacă trebuie să mor într-o zi … vreau sa fii acolo. Atunci voi pleca, fără frică și fără regret… Pentru prima data când ascult aceasta melodie.
Întregește tabloul.
O zi cu mult frumos, Iosif!
Mi-ai învolburat trăirile cu efuziunea poetului și înfloririle redate de penel.
Gânduri bune pentru toată săptămâna, Ane!
Trăiri,sentimente versuri, arta ne face viata mai frumoasa. pentru o clipa.
O săptămâna plina de frumos si inspirație, Petru!
Ultimul îmi place în mod deosebit. E incredibil cât de frumos „pică” lumina.
Mulţumesc, Ane!
O zi bună îţi doresc!
Imi place spiritul tau de observație, te mai aștept. E frumoasa pictura, in totalitatea ei.:)
O zi superba, Potecuta!
Îţi mulţumesc, Ane!
Potecuta aceea este lumina lunii.
Luna are o temperatura de culoare mai ridicata.
Veioza din spate, aprinsa, ne face sa intelegem ca in fata ei este o fereastra iar lumina aceea ce-i mangaie sanii sunt „razele” lunii…
Ane, ca intotdeauna, superbe provocarile tale.
E foarte posibil să ai dreptate. Oricum ar fi, tot bine pică lumina aia.
Mulţumesc, Albert!
Bine zici! 🙂
Simply beautiful in every respect!