In templul lui Dumnezeu flăcările lumânărilor flutură, tremurând de la respirația mea.
Rugăciunile nu le știu – Iartă-mă pentru ignoranța mea – Fața ta este divină și blândă.
Oamenii se iubesc prin suflet, prin ceea ce nu este alterat. Fiecare are nevoie de un loc, de izolare in sine, o incinta divina, unde nu se aud zgomotele, acolo e loc, doar pentru rugăciune, muzica, flori, si orice fel de arta… Pentru ași răcori febra, inima, gândurile si visurile.
arta si natura 
Comments on: "incinta divină" (9)
Atat de sublima prima pictura.
Reproduce ceea ce cred eu despre credinta.
Smerenia.
O zi minunata, Ane.
Este reproducerea unei realități,smerenia,asa cum bine ai spus. Arta de a ști sa fi smerit si umil. Ma bucur ca ești in asentimentul meu.
Sa ai o zi de har si bucurii,Albert.
Cu toții o avem, trebuie doar să o găsim și să o menținem neprihănită.
Să-ți fie sufletul mereu ușor, Ane!
Doar, în virtutea unei simple convingeri religioase. Sa ne fie frumos in suflet!
O zi plăcuta inimii tale, Petru!
Incredibile tablourile!
Ma bucur ca ti-au plăcut! Mulțumesc!
Par atât de reale! Chiar sunt impresionante. Eu îţi mulţumesc!
Minunat altarul din padure, pentru ca Dumnezeu este peste tot, nu numai in biserici si in temple. Foarte frumoase picturile! ❤
Ar fi minunat sa ne oprim si noi o clipa, grăbiți când trecem prin lume.Arta, răspunde unor necesitați sufletești…
Ma bucur ca ai remarcat frumusețea artistica a celor doua picturi. Mulțumesc,Ana! ❤