ultima frunză
Frunzele de toamnă sunt ca o dragoste târzie …
dispar fără urmă, in ultimul dans..
Ultima frunză nu cade,
o dor rănile,
sângerează, si totuși rezistă.
E forța creatoare.
Oamenii au uitat sa privească copacii si ploaia,
împovărați de griji
caută esența în vis;
picături de fericire.
Toamna distinsă se-adapă în amurg
Din bobițe reci ce roiesc sub gene,
Ei bine, când ultima frunză CADE
Se închide încet ușa toamnei.
Să nu uiți de frig. E din nou iarna.
Pictura-Artistului-francez-contemporan-Christian-Vernet
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.