Dante Aligheri

Dante Alighieri s-a născut la Florența, în luna mai 1265-1321 . A fost un poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu.

La 9 ani, Dante trece printr-o întâmplare care îi va modela destinul. Se întâlnește cu un înger. Un înger încarnat în persoana unei fete de aceeași vârsta cu Dante – Beatrice Portinari. „Mi-a apărut învesmântată într-o culoare simplă şi demnă, împodobită care-i şedea bine vârstei ei…”, urma să scrie, mai apoi, poetul. A fost o întâlnire extraordinară, un fel de misticism De la acea întâlnire, Dante nu va mai iubi niciodată altă femeie.

Era în luna mai, când cerul revarsă asupra pământului lumina şi florile, când florentinii sărbătoreau zilele primăverii.

Dante o vede pe Beatrice mai frumoasă decât orice înger de pe frescele mănăstirilor. Şi, cu toate că era doar un copil, „cu atâta dragoste a primit în inimă chipul, încât, din ziua aceea , niciodată, cât timp a trăit, nu l-a mai părăsit…”.

O va reîntâlni, peste nouă ani, îmbrăcată în alb, în apropierea unui pod peste Arno.

Beatrice îl va saluta din ochi, iar adolescentul, cutremurat pană la leşin, va fugi acasă şi va aşterne pe hârtie primele sale versuri. Apoi, o va iubi de la distanţă, cu disperare. Mai ales că între ei se ridică şi bariere sociale – Beatrice se va căsători cu un bancher bătrân, mai potrivit rangului familiei ei decât Dante. Apoi o va pierde definitiv – Beatrice moare la doar 24 de ani. Sfâșiat, golit de viaţă, Dante caută consolare în scris.

„Viaţa Nouă”, o autobiografie emoționanta a adolescenţei şi tinereţii sale. Este, cum au sugerat comentatorii, primul roman de dragoste din literatura Europei occidentale. Dar şi primul roman psihologic. Şi va transfigura iubirea către Beatrice, după metoda curtenească – o va transforma pe iubita sa Beatrice* într-o Doamnă, care-l veghează din cer* 

 În 1295, la treizeci de ani, Dante se căsătoreşte cu Gemma Donati, provenind dintr-o ilustră familie florentină. Va avea patru copii, două fete şi doi băieţi.

 Dante va fi judecat în lipsă, acuzat de fraudă, câștiguri ilicite şi conspirație împotriva Papei. În final, va fi condamnat la moarte prin ardere pe rug,in cazul in care se v-a mai întoarce in Florența.

Încep acum cei 20 de ani de exil dantesc. Poetul va rătăci departe de cetatea iubită, departe de familie şi prieteni, lipsit de mijloace materiale, aproape cerşind. 

Şi, mai presus de toate, va şlefui marele său poem, „Divina Comedie”, începuta înainte de exil şi sfârșita după 20 de ani de trudă.

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1321, bolnav de malarie, Dante, cel mai mare poet al Italiei, moare la Ravenna, fără să mai fi văzut vreodată Florenţa. Avea 56 de ani.

 Dante mărturiseşte experienţa iniţiatica, transfigurarea iubirii pentru Beatrice devenind o cale de a se apropia de Dumnezeu.

 Este unul dintre cuplurile fără de care dragostea nu ar putea fi definita, este una dintre perechile istoriei acestei lumi zămislite de Dumnezeu din si intru iubire, si nu s-a sfârșit nici dupa moartea lui Beatrice, la vârsta de 24 de ani,  nici căsătoria si nici familia pe care a avut-o mai târziu nu au reușit sa facă din acesta, ființa draga.  Decât  iubirea vieții lui, un adevarat simbol al binecuvântării divine. Povestea lor e una cat se poate de reala, chiar dacă in viziunea generațiilor de astăzi ar putea părea numai o creație literara. „Vita Nouva”, un minunat volum de dragoste, împletește sonetele (31) cu proza, pentru ilustrarea iubirii ideale a lui Dante, ce trăia continuu intensitatea sentimentelor pentru cea deja pierduta, dar veșnic conducându-l spre revelația parcurgerii drumului către Dumnezeu, drumul iubirii.

 Iubiți-va frumos!!!