balerina operei

”Aceste fețe fragile și fără greutate, care se plimbă deasupra scenei, sunt de fapt mult mai puternice decât mulți dintre cei care stau în scaune confortabile de cealaltă parte a scenei. Dar, în spatele harului, ușurinței, aerului dansului lor este munca titanică, forța inimaginabilă a voinței și perseverența.”

Jean Frederic Schalle (1752-1825)  – Balerina operei din Paris.

te-am pictat

Beau cafeaua și … mă uit la cer …

 Și cerul se uită la mine … Același … albastru-gri, plouă… . Ascult sunetul ploii…unele picături cad zâmbind. Ai auzit?  Râd  – sunt ele, picăturile… lacrimi, perle de ploaie transparente.

 Și zâmbind în fața ferestrei, auzeam:  –Te-am pictat cu vopsea de soare, așa cum am simțit, cu inima, cu ochii și cu sufletul.

Am brodat sensibilitatea cu flori; emoțiile le împletesc.

Departe de ceruri, în tăcerea nopții, 

Unde de secole, poeții cântă cu zâmbet în inimă,

 în albastrul nopții, femeia.

Femeia a rămas o întrebare fără răspuns.

         –   Două femei trăiesc în mine

Una … singură … frumoasă

sensibila si vulnerabilă.

Cealaltă … este ruptă din vis …

Fragilă, delicată, ca și cristalul

sursă eternă de fantezii,

Ea … este liniștită și tăcută.

Cum să trăiești … când sufletul arde?

Când înăuntru … există o luptă?

Sunt speriat. Cine câștigă?

Când se va  sfârși războiul? ..

 … s-a terminat.

Ce mai contează … IUBIRE sa fie, 

O floare roșie aprinsă numită LOVE,
Ea, nu se va usca niciodată pe Pământ.

Focul iubirii ar trebui să fie aprins doar cu o privire.

 

poezie

”Răpește-ți femeia ce-n inima ta a pătruns!” Friedrich Nietzsche

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru

cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.    Elena Armenescu.

*********

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.

M-a-ntrebat: “Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?”

Am răspuns iubitei: “Azi, prin vînt şi ger,

flori albe leapădă din cer.

Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
Eu şi fără tine sunt de viscol plin”  Serghei Esenin – Poartă-n ochi seninul

---

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută?

Te-ai dus fără păreri de rău?
În încăperea-acum tăcută
Aud într-una râsul tău.

Cum călătorul dimineaţa,
Scrutează-al spaţiului mister,
Dar zarea i-o ascunde ceaţa,
Iar ciocârlia cântă-n cer:

Astfel privirea mea străbate
Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi,
Iar cântecele mele toate
Te cheamă jalnic înapoi!

Celei de departe – Johann Wolfgang von Goethe