ieri, azi și mâine

”Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema: Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români…” (Petre Ţuţea)   Ne caracterizează pe noi românii.🙂

 Artiști și-au concentrat atenția asupra firii umane, ne-au oferit în toate creațiile lor aspectele din viața de zi cu zi. Uneori realitatea cruda,alteori ficțiuni care aveau ca punct de plecare adevarul, sau scrisul romanțat, ca sa ne încânte mintea si sa ne incite, sa ne trezească interesul, de a le aprecia scrisul,picture,muzica, poezia; cultura la modul general. Având educație si cultura ne e mult mai ușor, de a crede într-un destin comun.

Românul este bășcălios , arogant si orgolios peste măsură, fără motive reale. Omul inteligent nu se laudă pe sine. Căci viața vorbește în multe graiuri şi dacă ai sufletul şi ochii deschiși poți vedea în jurul tău multă nepăsare,arogantă, combinată cu multă prostie. 

 Meditez, cum e  posibilă să aruncăm la …. valorile, străinii să le folosesc în interesul națiunii lor. Ei ne apreciază, ne invidiază iar noi ne denigrăm. Aproape ca cerșim peste tot atenție, respect si servicii de calitate, pe banii noștri. Apelăm de cele mai multe ori la privați, a căror prețuri sunt astronomice.

Unii dintre medici cred ca ei sunt acolo … sa  vândă  sănătate, și alții sunt obligați să o cumpere de la ei. ( vezi filmul ”In time”) Viaţa unui om depinde de o mişcare corectă sau greşită a medicului.  Nu fac aluzie la medicii esteticieni, pe care-i iubesc fostele c… actualele v c… . Mi-e sila. 

Vorba lui Eminescu „Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine. Tu te-ntreabă şi socoate;.. „

Să nu ne pierdem Speranța,Nădejdea. Raza de Lumina ne poate reînvia în cele mai triste momente. Să fim mereu în raza luminii, ca să vedem drumul. Există o întreagă gama de emoții venind de nicăieri…care poarta un nume simplu – Iubire

  ”Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? – te întreb. În templu. În biserică” Vasile Voiculescu

  Antiteze

N’ai dezmierda, de n’ai ști să blestemi;

surâd numai acei care suspină.

Azi n’ai zâmbi, de n’ar fi fost să gemi,

de n’ai fi plâns,n’ai duce’n ochi lumină.

Si daca singur rana nu-ti legai,

cu mâna ta n’ai unge răni străine.

N’ai jindui după un colt de rai

de n’ai purta un strop de iad în tine.

Caci nu te’nalți în slăvi până nu cazi

cu fruntea grea, în pulberea amară.

Si dacă’nvii în cântecul de azi,

e c’ai murit în lacrima de-aseară.  Radu Gyr