misterul artei

 Tu ești un izvor imens de vers,

ascuns în apa vie a creației, 

cântând imnuri de iubire,

ai ales drept crez sacru Iubirea,

 ascunsă într-o dimensiune cu acces limitat.

Avid de vers alb,

îți limpezești privirea –n clipele sublime

 și -n bobul de roua, în visul răsărit dintr-o stea;

TU, țesător de vise într-o lume ostilă și rea,

chiar și Dumnezeu* are o cicatrice.

Din Dragoste cerul are zahăr stelar*

Scopul artei ester misterul. 

– EU sunt vers

Tu poezie.

          ”Vrei tu sa fii gradina mea
           De iarba <verde> și de catifea?”

     – Miroase a zâmbet și a iarbă, câmpii de lumină, concertul ierbii
sub roua. Eu împletesc cuvântul, plantez gânduri pe tâmpla visătorului, în rădăcina speranței și-n floarea nisipului. Pași simpli naturali, Iubiri. Icoana ce-ti înmugurește vise prin veac o ții înrămată în inimă. În ea, se cerne nisipul timpului, în parfumul florilor care vorbesc de trecut și creionează prezentul. Păstrându-mi vie mirarea sublimă în culoarea speranței. Am pictat un vis. 

În coarda „noi” două note nu au sunat. O lacrimă și o vioară .

Artistul-american-Daniel-f.-Gerhartz, pictură.