Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii. N. Stănescu
De-ai fi tu, precum un zeu al pădurii.
Dac-ar fi să fug cu tine-n codru
De-ai fi numai a pădurii ecou,
M-ai coborâ? M-ai înălţa?
Tu, ori numai umbra ta?
Te caut prin ceața deasă
Cu voalul alb, ca de zăpadă, plânsul de mireasă,
Nu plâng eu… Doar ochii plâng… Lacrimile se schimbă-n nestemate.
În nopțile de vară cerul meu e-albastru, cu ploi de stele…
Poți fura din cer o stea…
Pentru mine?
”Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Și tot mai multe cere” M. Eminescu
Comments on: "lacrima care plânge" (24)
Oază de aer curat printre versuri! Mulţumesc!
Un doctor la care nu dai arginți – Codrul cu aer curat!
Weekend superb, Potecuță!
Belle poésie et superbe tableau. Bonne journée
Merci beaucoup,Georges!
Bon weekend.
Toata lumea cauta Iubire, fericire, pace si candoare.Toti ar dori s-o aiba îngenunchiata,umilita, supusa la picioare. Putini stiu însa ca adesea e amara, dureroasa, sacrificatoare, în special când tu oferi si-n schimb primesti, doar palme, lovituri si vorbe jignitoare.
Un Weekend binecuvântat, de Tatal, Dumnezeul Cel Adevarat !
E trist ce ai spus!
Există două feluri de suferinţă – cea fizică şi cea morală. Suferinţa fizică o înduri, pe cea morală ţi-o alegi. Eric-Emmanuel Schmitt
Weekend cu multă iubire!
Doar în aparenta e trist. Analizând în profunzime Cuvântul lui Dumnezeu, vei constata ca pentru a atinge, simti, percepe, si trai cu adevarat iubirea, este necesara dezbracarea fiintei de zdrentele uzate, învechite, roase de moliile lacomiei religiilorsi dogmelor traditionale false, moralizatoare, institutionalizate si corupte de sistemele politico-financiare ale „omului faradelegii” prin care constiintele maselor sunt de milenii otravite, îndoctrinate, încatusate, amenintate cu pedepse inventate de „ei” cei care au organizat si conduc din „vârf” acest sistem piramidal al asupririi omenirii întregi prin înselaciune si minciuni lipsite de Adevarul absolut, atemporal, eliberator.
Daca tu crezi ca este trist ce am spus, înseamna ca e trista si iubirea lui Iisus ! 😉
Nu amestec divinitatea cu pământeni! 🙂
Pai, „amestecul” nu tine de ce vrem noi. Oricum divinitatea este amestecata cu pamântenii înca de la facerea lumii ! 🙂 )))
🙂 ))) Esti …divina !
”Sunt divinus” 😏
Frumoasă poezia lui Nichita?! La fel și citatele din Eminescu…
Doi poeți care-ți pătrund în suflet!
Mulțumim, ane! 🙂
Nu e poezia lui Nichita 😁
❤
Au… n-am verificat-o! 🙂
Mă bucur că m-ai confundat cu Nichita! 🤣
Mi-a plăcut poezia, din acest motiv nu m-am mai gândit cine a scris-o, plus că am citit citatul selectat al lui Nichita și am trecut repejor să caut o poezie de-a lui… Scuze!
Felicitări pentru gândurile puse printre fraze și cuvinte! Te așteptăm cu mai multe poezii! 🙂
Ce ai vrea să nu greșim? Oameni suntem, supuși greșelilor. 🙂
Mulțumesc mult pentru apreciere, Aurelia!
Artă poetică – Nichita Stănescu
Dacă s-ar descuraja poetul
ar cădea frunzele din copaci,-
şi ramurile lor ar rămâne
ca nişte spânzurători.
Dacă s-ar descuraja poetul,
femeile gravide
n-ar mai naşte,
n-ar mai naşte niciodată.
Dar, din graţie şi din grijă,
moare întotdeauna, întotdeauna,
înainte de a se descuraja.
Poeții care au talent nu se descurajează, așa spune Nichita, ”mor înainte„
Mulțumesc pentru „Arta poetica” ¡ubesc ARTA. 🌷
Foarte frumoasa! 💓
Mulțumesc mult!🌹
Iubirea e viață, iar viața nu e completă fără tristeți și bucurii. Doar procentajul face diferența, iar aici ne mai trebuie și ceva noroc. C-așa-i în viață, respectiv în dragoste. 🙂
Fiind o ființă romantica poate, nu voi renunța niciodată să scriu despre imaginațiile și fanteziile mele, să mă joc uneori cu vorbele.
In realitate sunt intransigentă,justițiară, realitatea o vad clară și nu pot fi dusă in eroare, chiar dacă las să se înțeleagă, altceva. E jocul meu, desigur.😏
Oameni inteligenți pot IUBI !!! 😃 Proștii niciodată!!! 😑
Mulțumesc pentru comentariu.
Succes și inspirație maximă, Petru! Aștept să-ți citesc poeziile!