O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for iulie, 2019

lacrima care plânge

Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii. N. Stănescu

De-ai fi tu, precum un zeu al pădurii.

Dac-ar fi să fug cu tine-n codru

De-ai fi numai a pădurii ecou,

M-ai coborâ? M-ai înălţa?

 Tu, ori numai umbra ta?

Te caut prin ceața deasă

Cu voalul alb, ca de zăpadă, plânsul de mireasă,

Nu plâng eu… Doar ochii plâng… Lacrimile se schimbă-n nestemate.

12403409_201306080517410341

 În nopțile de vară cerul meu e-albastru, cu ploi de stele…
Poți fura din cer o stea…

Pentru mine?

 ”Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung

Și tot mai multe cere” M. Eminescu

prima iubire

Un fir de viață se rupe, sub povara timpului.

– Când eu te uit, atunci să-ţi fiu mai dragă

56368732_2873485756024947_5750984878908768256_n

O, e nebunia sfântă a iubirii

 Știe ea că mi-a fost dragă

Întâia oară te-am îmbrăţişat.

 – Inelul verde, sacru, de tine aşezat

 Acesta fiind întâiul tău păcat,

 Şi tot atunci întâi te-am întrebat:

Să mă săruţi pe buze e păcat?

 Cum poţi trăi fără păcat?

Să uiţi iubirea ta dintâi!

Să renunţi la farmecul iubirii

Nu se cuvine

Iubirea ideală nu are nume.

Te-aştept… Iubeşte, chiar de-ar fi să mori

De-această limpede otravă.

Prea dulce dragoste târzie…

 Să mă săruţi pe buze e păcat?

Să-ţi admir de-aproape ochii!

… E păcat. Răspunde-mi!

Cu teamă pipăi golul ce-a rămas

Plouă cu flori de soare …

Şi-s singură, fără tine, ca la-nceput de lume…

…   Iubitul meu dintâi, absenţa doare..

VLADIMIR VOLEGOV 16