Mă încântă nespus de mult marea. Anul acesta mi-sa părut drumul prea lung, să ajung la EA. Am renunțat în ultimul moment. Iubesc și muntele la fel de mult. Priveliști minunate, aer curat, verde 🌿🌳🌲🍃🌼 , în măreția naturii. Aș vrea să pot muta munții din loc, mai aproape de orașul în care locuiesc; o să încerc, în luna care vine.💚
Marea răspândește pe suprafața albastră, liniște.💙
Marea înțelege totul, cicatrizează rănile ,dansează în sine, sparge valurile pe țărm, dănțuire de spume, în melodii marine.
Miroase a nuferi și a fericire. Sufletul este curat, spălat de sunetul valurilor, ce se răspândesc sub soare.
Marea îneacă în sine resentimente și înfrângeri,
dă speranță și inspirație nouă, își deschide îmbrățișările. Marea vindecă.
Sunt acolo cu tine … unde dragostea arde …
acolo se naște pasiunea și tandrețea,
acolo unde există bucuria întâlnirii și pierderi, inevitabile.
Comments on: "marea" (5)
Femeile autentice, naturale, originale, sensibile, feminine, toate sunt îndragostite de mare vara, iar valurile înspumate ce se sparg de maluri, plajele cu cochilii si nisipul fin, caldura blânda si mângâietoare a razelor rasaritului si apusului de Soare, le înalta Sufletul într-o noua dimensiune paradoxala de extaz si de …visare ! 🙂
Frumos ai scris, și da, regret că nu am fost la mare anul acesta. Am fost în Veneția, se pune.😉
Să ai o vara superbă cu soare, miresme încântătoare și iubire.
🙂 Se pune, mai ales ca ai o mare pasiune pentru arta, iar marea oricum, o eternitate înca te asteapta…
Și eu aș vizita marea în fiecare an, dar 800 km sunt prea mult și astfel tot amân.
Minunate sunt pietrele din ultima imagine! Toate cele bune, Ane!
O,da, mare distanță! Cu avionul ar fi o variantă acceptabilă.
Mă bucur că ti-au plăcut pietricelele!
Adun și eu pietre de la mare, dar nu sunt colorate. Cred că sunt încărcate cu energie pozitivă.
O săptămână minunată, Petru!