O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for septembrie, 2019

poezie

Tot ceea ce e capabil să inspire este artă.

Claude Monet c

149140374_22Am gândit un mod atâta de dulce / de a se întâlni două cuvinte / încât în jos înfloreau florile / şi sus / înverzea iarba. // Am gândit un mod atâta de dulce / de a se izbi două cuvinte / de parcă iarba verde ar înflori / iar florile s-ar ierbi. Nichita Stănescu

images  Cerul violet al amintirilor, orgolii și compromisuri pierdute printre gânduri, petale de flori peste care se aștern amintiri … Te aștept să privim dincolo de eternitatea cuvintelor, pe o strada din cer, o lume a nimănui, pe care o vom înțelege când vom deveni stele strivite, de gânduri umane și păși rătăciți. Mi-ar plăcea să te înconjor cu liniștea misterului, să ne unim inimile, și apoi să ne învârtim în spațiul veșnic, printre galaxii. Printre mulțimea de stele cer: sinceritate

”Întârzie-ţi plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer! A. Musset 

  Aş vrea să fug
Să dispar şi să mă caut.
Mă iau după tine
Şi după genele urmelor tale prin aer. Marin Sorescu,Urme

140952457_17553801_1409793509080541_2850703800027367237_n

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca, 
Lumina stinsului amor 
Ne urmărește încă.
 (La Steaua)

14446205_1346824988691039_6675883800121205260_nÎn dragoste nu spui cuvântul nu
Iar dragostea nu este o minciună
În dragoste există eu și tu
Și cerul înstelat și-o mare lună.

În dragoste suntem cu toți egali
Iar dragostea-i eternă peste toate
Iubește și primive-i în final
De toate câte-n viață nu ai parte. Alfred Musset

Ernst OpplerTot ceea ce e capabil să inspire este artă.PICTORArta contribuie la slava lui Dumnezeu. 

toamna

 

 

izgonirea din rai

 Nu credeți că un paradis fără dragoste nu mai e paradis, ci infern? Singura sa bogăție e păcatul de a iubi ceea ce nu e murdărit și trebuie apărat. Știu astfel că iubirea există, chiar dacă ea e mereu în pericolOricum, timpul nevinovat e un paradis pierdut. “Tot ce ne rămâne e infernul lucidității sau puterea de a iubi  mai mult. Ceea ce a zugrăvit pictorul Masaccio pe zidul ce i-a fost încredinţat nu este o legendă divină, ci o omenească Poveste de dragoste. […]  Eul detestabil, Octavian Paler

După ce Adam a mâncat din pomul cunoașterii a avut îndoiala absolută. Intervenția divină restabilește ordinea universală prin pedeapsă,vinovăție si făgăduință. Povestea Adamică este prima poveste a lumii. Povestea lui Adam este povestea omului. Tragedia Omului.

Ljubomir Ivankovic 1953 - Serbian-born Canadian painter -2In scriptură femeia dă vina pe șarpe. Adam dă vina pe femeie. 

adam-and-eve-peter-paul-rubensPictură, Peter-Paul-Rubens – Expulzarea lui Adam și Eva din Eden, demonstrează fascinația artiștilor renascentiști. Imaginea nudului bulversează mintea. Adam și Eva rup frunze, pentru a se ascunde de mânia divină. Deși păcătoși, nu și-au pierdut demnitatea: el nu apare nici decăzut, nici degradat. Frumusețea corpului lor au forme expresive. Ceea ce presupune invitație la iubire. Creștinismul este religia iubirii. 

Waldmüller Ferdinand Georg, 1793-1865, Austria. V  Pictura este transcrierea, reproducerea realității. Orice element care atestă existenta omului, indiferent de epocă, este sursă istorică. De aceea admirăm arta. 

Vladimir ZhdanovJulio Romero De Torres (Spanish, 1874-1930),

epoca victoriană236698fbade8Alexei Harlamoff (Rusia, 1840-1925)pădurea sfântă 1884Puterile cosmice indică prezenta divinului. Fiecare stea poate fi o lume? Ce fel de lume?0_1149af_87425b75_XLCalea Lactee, (galaxia noastră, din care face parte sistemul solar) una din miliardele de galaxii este posesoare a unor taine. Depășește puterea de înțelegere a omului.

 

 Petre Tuțea – ”Socrate al României”

„Dreptul la singurătate”, o carte apăruta în 2008 – Angela Bârsan

”Bătrânul voia să fie îngropat în țărâna în care şi-a prăfuit tălpile în copilărie, la Boteşti-Argeş.

Ningea, groapa s-a săpat greu… A fost o slujbă cuminte, cu un preot amărât de ţară… În mintea mea, trebuiau să fi fost organizate funeralii naţionale… Atunci n-am plâns! Atunci am îmbătrânit cu un secol! Atunci mi-am dispreţuit neamul în care m-am născut, pentru o nerecunoştinţă pe care nu i-o pot ierta! Atunci, eu, neînsemnatul jurnalist, fără glorii şi notorietate, un pălmaş, omul simplu, i-am urât pe Liiceanu şi pe Arachelian care s-au înfruptat dintr-o inteligenţă pe care poporul ăsta nu o va mai regăsi multă vreme, pentru că nu şi-au găsit timp pentru o lumânare la sicriul lui Ţuţea…”

Mă uit la țara asta cu părere de rău

Despre Petre Țuțea am scris – aici