Nu credeți că un paradis fără dragoste nu mai e paradis, ci infern? Singura sa bogăție e păcatul de a iubi ceea ce nu e murdărit și trebuie apărat. Știu astfel că iubirea există, chiar dacă ea e mereu în pericol. Oricum, timpul nevinovat e un paradis pierdut. “Tot ce ne rămâne e infernul lucidității sau puterea de a iubi mai mult. Ceea ce a zugrăvit pictorul Masaccio pe zidul ce i-a fost încredinţat nu este o legendă divină, ci o omenească Poveste de dragoste. […] Eul detestabil, Octavian Paler
După ce Adam a mâncat din pomul cunoașterii a avut îndoiala absolută. Intervenția divină restabilește ordinea universală prin pedeapsă,vinovăție si făgăduință. Povestea Adamică este prima poveste a lumii. Povestea lui Adam este povestea omului. Tragedia Omului.
In scriptură femeia dă vina pe șarpe. Adam dă vina pe femeie.
Pictură, Peter-Paul-Rubens – Expulzarea lui Adam și Eva din Eden, demonstrează fascinația artiștilor renascentiști. Imaginea nudului bulversează mintea. Adam și Eva rup frunze, pentru a se ascunde de mânia divină. Deși păcătoși, nu și-au pierdut demnitatea: el nu apare nici decăzut, nici degradat. Frumusețea corpului lor au forme expresive. Ceea ce presupune invitație la iubire. Creștinismul este religia iubirii.
Pictura este transcrierea, reproducerea realității. Orice element care atestă existenta omului, indiferent de epocă, este sursă istorică. De aceea admirăm arta.
Puterile cosmice indică prezenta divinului. Fiecare stea poate fi o lume? Ce fel de lume?
Calea Lactee, (galaxia noastră, din care face parte sistemul solar) una din miliardele de galaxii este posesoare a unor taine. Depășește puterea de înțelegere a omului.
arta si natura 
Comments on: "izgonirea din rai" (20)
Mare binecuvântare a fost, este si înca va mai fi, aceasta faptura rationala, insensibila,inteligenta, sireata, cu sânge rece, magnific, înselator, cuceritor, fara glas si replica la blestemul hotarât de Creator asupra omului direct raspunzator si neascultator,care nu si-a asumat pacatul neascultarii de Dumnezeu, aruncând toata vina neascultarii pe seama sarpelui înselator si rau, care a luat asupra sa, cea mai grea pedeapsa, ramânând o fiinta târâtoare, fara arme de aparare, fara mâini, fara picioare, traind mereu târându-se ascuns printre copaci si ierburi de pe câmp, în întuneric, sau prin pustiu si stâncile uscate, însa iubind lumina si caldura razelor solare, puterea lui fiind doar siretenia si limba bifurcata, otrafitoare si înselatoare…
Frumoasa este istoria Paradisului pierdut si regasit, pentru omul care a înteles ca sarpele a fost un heruvin stapân, care a fost cazut din cer, din harul Creatorului Atotputernic, Sfânt
Divin … Merci pentru superbele opere postate !
O noapte magnifica, Ane draga !
Mă bucur că ti-au placut picturile. Cuvântul divin a creat lumea si cuvântul omului are puteri similare, de a crea.
O zi binecuvântată, Iosif!
Toate religiile se bazează pe iubire, doar că unii oameni nu înțeleg acest lucru.
O zi încărcată de frumusețe, Ane!
Da. iubirea aproapelui. Eu am romanțat, conform stilului meu.
O zi de toamnă minunată, Petru!
Bună dimineața, ane! Mulțumim pentru frumoasele alegeri! 🙂
Da, iubirea are legământ cu viața, chiar dacă nu toți putem înțelege această legătură!
Am să încerc să fac o mică legătură cu frumoasa ta postare
și poezia lui Tudor Arghezi ” Adam și Eva” 😉
Urându-i-se singur în stihii,
A vrut și Dumnezeu să aibă-n cer copii
Și s-a gândit din ce să-i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă,
Frumoși, cinstiți, nevinovați.
Se puse-așezământul dintre frați.
Dar i-a ieșit cam somnoros și cam
Trândav și nărăvaș strămoșul meu
Adam;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf și nițeluș scuipat;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urât, scuipând în patru zări,
Stingher,
Făcuse și luminile din cer.
Dar iată că l-a nimerit,
Din pricina aluatului, greșit,
Și că Adam, întâiul fiu
Al Domnului, ieșise, parcă, și zbanghiu.
Nu-i vorbă, nici o poză nu ne-nvață
Cum ar fi fost omul dintâi la față.
Nici unda lacului nu l-a păstrat,
În care se-oglindea la scăpătat.
Puterea lui dumnezeiască,
Dormind mereu, căta să-l mai trezească;
I-a rupt un os din coaste, ceva,
Și-a zămislit-o și pe Eva.
Mai poți căsca de lene, iarăși,
Când ai o soră și-un tovarăș?
S-au luat de mâini și-au cutreierat
Grădina toată-n lung și-n lat.
Să nu te miri că, șovăind și mici,
Li se julea și nasul prin urzici.
Uneori, tot ce-i scris despre îmbietorul Paradis din Rai îți încolțește-n gând tot felul idei, unele mai simpatice decât altele, dacă le mai și pictezi, ajungi cu gândul în Rai! 😉
Să ajungem măcar cu gândul în „Rai”. Nostalgia paradisului pierdut respectiv, paradisul regăsit.
Mulțumesc pentru comentarii!
Avem noroc că ne place frumosul!
Gândul ne poate îndrepta spre orice Paradis! 🙂
Frumosul este incomensurabil. Natura este paradisiaca.
Munţi se-nalţă, văi coboară, râuri limpezesc sub soare,
Purtând pe-albia lor albă insule fermecătoare,
Ce par straturi uriaşe cu copacii înfloriţi –
Pe oglinzile-i măreţe, ale stelelor icoane
Umede se nasc din fundu-i printre ape diafane,
Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în ceri.
Un rai dulce se înalţă, sub a stelelor lumină…
M. Eminescu
Da! Natura ne dăruiește adevăratul rai când se oglindește sub clar de lună… 🙂
Frumos descrie Eminescu măreția naturii!
Mulțumesc, ane! Seară frumoasă și binecuvântată!
Weekend frumos frumos, Aurelia!
Mulțumesc, la fel, ane! 🙂
Bună dimineața, Aurelia!
Mulțumesc frumos pentru poezia lui Arghezi și pictură!
Artistul prin arta sa, își imaginează Creația lumii, a lui Adam. Eu am ales pictura, pictorului Rubens, mi-a plăcut speranța si iubirea, ilustrată în pictură lui Adam. Pictorul Masaccio de exemplu, a pictat durea.
Să ai o zi excelentă! 😘
De superbes tableaux. Bonne journée 🙂
Merci, Georges!
Iubirea aproapelui este motorul, nu ştiu cum ar fi lumea fără asta.
Deosebită postarea!
Atunci să nu ne urâm!
Multumesc pentru comentariu, Potecuță!
O zi frumoasă!
Noi nu. Bine-ar fi să fie toţi aşa.
Şi ţie, Ane! O zi bună!
Dacă iubirea nu este esenţa existenţei de ce Dumnezeu ne-a creat perechi?
Este esența!!!