Viața pământească este un amalgam de vise.
Cât de încet te-am uitat!?
Nu te-am putut uita, dar te am uitat,
Ai apărut învăluit în mister,
Am început să-ți uit fața.
La început, nu am putut să uit ochii, dar i-am uitat,
îți șoptesc cu buzele doar numele
și vântul a suflat, a trâmbițat, și-a spus la revedere,
peste fețele noastre triste.
Văd culori, aud note – magie
acolo unde sunetul pașilor trec încet,
și o picătură curgea pe obraji …
din zăpada care se topește lent…
Bolta cerului, arzând de glorie stelară privește misterioasă.
******
Dragostea este cel mai misterios sentiment uman. Poate că niciun alt fenomen, din viața umană nu a primit atâta atenție, ca dragostea. Poezii, poezii, romane, picturi … Câtă creativitate umană are ca scop dezvăluirea frumuseții, farmecul iubirii.
Un tânăr i-a dat Julietei o inimă, iar ea a luat-o cu frică … Păstrând secret… un vis imposibil, de pasiune și fidelitate.
Iubirea – este dragoste.
Ego-ul este cel care provoacă devalorizarea altei persoane. Mândria ego-ului duce la stima de sine, la un sentiment de importanță de sine și indiferență față de alți oameni.
Comments on: "dansul cuvintelor" (7)
Foarte frumos și adevărat! Cine iubește cu adevărat, pune în prim plan persoana față de care poartă acest sentiment minunat. Weekend mirific, Ane!
Pentru a iubi pe cineva, învață să respecți mai întâi, să te respecți pe tine.
Iubirii false bazate pe interese,peste tot. Iubirea este terfelită și abandonată pe principiul „Carpe diem”
Să iti fie sufletul luminat de ceea ce simti. Si sa simti implinire si drag.
Weekend plăcut,Petru!
Bună dimineața, Ane! 🙂
Frumos subiectul postării tale! Mulțumim!
Ascunsă-n dor…
Ascunsă-n dor, cuvânt după cuvânt,
Dezleg încrucişate sentimente
Şi nu mă satur să le joc visând,
Să le adun la margini de poveste.
Ascunsă-n dor, cuvânt legat de gând
Rodeşte-acolo unde-ncepe basmul,
Hotar cel mai aproape de cuvânt
Mi-e dragostea, recunoscând înaltul.
Şi las cuvânt zidit după cuvânt,
Dar unde e ascuns tot adevărul?
Şi fără bine răul e făcut,
Cuvânt alb-negru, regăsind tot dorul.
Autor Corina Mihaela Soare
Bună să-ți fie ziua, Aurelia! Mă bucur că ți-a plăcut subiectul.
Cu tâlc poezia. 🙂
Eu spun așa:Toată viața este un teatru, iar oamenii din ea sunt actori,
arată ca un carnaval imens. Costume, măști, și zâmbete…
Să ne înconjurăm de frumuseţe, de iubire şi respect! 🙂
Deosebită postare, Ane!
… subscriu
Mulțumesc mult Potecuță!
Să ai weekend plăcut! ☕
La fel îţi doresc, Ane! Mulţumesc!