Scrisorile și jurnalele oferă cea mai exactă imagine a unei persoane, a gândurilor, sentimentelor, sufletului său. Aceasta este mărturia cea mai cinstită și cea mai sinceră a unei persoane despre sine. Am citit de multe ori scrisori, jurnale ale oamenilor de artă, care ne fac mai accesibili mai umanizați.Cărțile, muzica, pictura, teatrul ne oferă această posibilitatea de a ne ”umaniza”
Când trebuie să luminezi – vreun colț – al propriului suflet, vii și aduci”cheia pierdută”
Ochii ei… – pielea închisă la culoare, cu două împletituri lungi negre frumoase, maron, aproape negre, cu genele lungi; titlu de viață – o iubire pasională și entuziastă: în viață, în oameni , în frumusețea lor, externă și internă. Nu-și putea imagina viața în afara unei astfel de stări. Pentru a iubi, a oferi celuilalt lucrul cel mai prețios – sufletul, miracolul iubirii, dar nu putem trăi în profunzime mereu, obosești, atunci îți dorești simplitate și pace.
Ea, Aprindea focul în inimi iubitoare, este totul, o emanație a propriei sale vieți.
Și-a purtat frumusețea timidă, în mod angelic.
Cea dintâi şi singura datorie esenţială a omului este caritatea, adică o neobosita justificare a bucuriei existenţei. A face din viaţa ta o permanentă bucurie – în pofida tuturor mizeriilor, şi întunecimilor, şi păcatelor, şi neputinţelor, şi dezamăgirilor – iată o datorie adevărată a omului şi a omeniei din tine. Cred că binele se justifică şi se recunoaşte prin bucurie. Cel mai mare păcat contra umanităţii este tristeţea disperată ridicată la valoarea supremă a spiritualităţii.” – Mircea Eliade
Intr-o poveste despre dragoste toată lumea vrea să fie întruchipată.
Comments on: "jurnal" (16)
Foarte frumos! Cheia aia pierdută e uneori chiar în suflet!
Seară frumoasă, Ane!
Da, fiecare are în suflet o cheie pierdută, așa cred. O evocăm în mod real sau nu, astai întrebarea🙂
Mă bucură aprecierea ta. Mulțumesc mult, Potecuță!
Să ai o seară plină de lumină și frumos.
Bună dimineața, Ane! Frumoasă postarea ta! Mulțumim!
Are în ea frumusețea umanizării sufletelor pure ce nu pot fi întinate de cotidian. În același timp îmi amintește de perioada tinereții în care scriam scrisori și aveam un jurnal. Frumoase vremuri! Acum tastăm, de scris scrisori am uitat, ce să mai spun de jurnale?! … 🙂
Referitor la scrisori, am să atașez câteva fragmente din renumitele scrisori scrise de Eminescu iubitei lui Veronica Micle…
„Îngerul meu blond, te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă”
Sau…
„Fericit pe deplin nu aş fi cu tine decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Şi această amărăciune e uneori atât de mare încât pare c-aş fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaţa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins şi înţeles, e drept că nu te-aş fi strâns în braţe, dulce şi albă amică, dar nici n-aş fi suferit atât, nici n-aş fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari”
Îți doresc o dimineață binecuvântată și o zi pe placul sufletului!
Bună dimineața, Aurelia!
O zi binecuvântată.
Elocvente imagini și versuri pentru care iti Mulțumesc mult.
☕🍰🌸
Cu mult drag îți comentez postările! 🙂
Mulțumesc!
La mulţi ani, Ane! Să ai un an bun, liniştit, cu oameni frumoşi alături! Cu drag.
Bine ai revenit! La mulți ani, Albert!
Un an frumos, fericit și multă sănătate!
Caritatea e o bucurie căreia dacă-i prinzi gustul o poți transforma într-o fericire neîntreruptă. Mulțumiri pentru înțelepciunea cuvintelor alese, Ane!
Actele de caritate aduc satisfacție suflească și bucurie imensă. Cunosc acest sentiment.
O zi binecuvăntată să ai, Petru!
Viata fiecarui om rational-sentimental, normal, se scrie zi de zi în cer, într-un „jurnal”. Unii îsi scriu „jurnalul” pe pamânt, deschis, vizibil, pe hârtie, cititi de multi contemporani, evoluând spre „omenie”…
Eu nu cred că ne scrie cineva ”jurnal” . Un jurnal e bine de ținut, notezi o idee, scrii fară stres, furie, frustrare,..
Astept săți citesc o zi din jurnalul tău 🤨
Jurnalul meu nu are început si nici sfârsit,
El este scris de-o mâna sfânta, nevazuta.
Pe bolta cerului stralucitor, albastru infinit,
Cu sânge sfânt, în Cartea Vietii nestiuta…
A republicat asta pe Cronopedia.