destin

Împodobim lumea cu picturi, vise, poezii și muzică, îi dă farmec și candoare.

Poetic sonatina Richard Clayderman

Suntem mereu în căutarea destinului. Aruncăm sămânța în lume – se naște iubirea, ce miroase precum floarea albastră, născută din trăiri adânci, lacrima tresare de bucurie.

Suntem muguri croiți din verde, în urma căruia trandafirii ar trebui să înflorească, sângerând în petale, iubirea. Răsărim în fiecare dimineață între bătăile inimii, căutând puncte de reper. prin prisma imaginației. Alții trec prin viață presărând speranțe si vise, uneori o floare, mereu în căutarea a ceva, a cuiva, devenind îndrăgostiți cu iubirii străvezii.

Uneori din jocul destinului rămâne doar simfonia pietrelor și furtună în suflet.

Victor Hugo în Mizerabilii : Sufletul înalt şi senin, neatins de patimile şi emoţiile josnice care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nici de nebuniile, minciunile, urile, vanităţile și mizeriile sale, locuieşte în albastrul cerului ”muza mea,/rug albastru şi verde aprins în cer”  nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ.”

 

Si de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
Văzduhul serii mi-ar părea căprui. N. Stănescu

Întreb: ale cui sunt culorile,natura,florile,cuvintele? Ale tale?! Din focul dragostei și singurătate apare teama și gelozii nemăsurate, vorbe… și imagini de tine inventate. Imaginare. Îți propun să meditezi la ceea ce am spus. Mă opresc aici.